INVALIDÁRE, invalidări, s. f. Acțiunea de a invalida și rezultatul ei; anulare, infirmare. – V. invalida.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INVALIDÁRE, invalidări, s. f. Acțiunea de a invalida și rezultatul ei; anulare, infirmare. – V. invalida.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

invalidáre s. f., g.-d. art. invalidắrii; pl. invalidắri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INVALIDÁRE s. v. abrogare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Invalidare ≠ validare
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INVALIDÁRE s.f. Acțiunea de a invalida și rezultatul ei; infirmare, anulare. [< invalida].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

invalidáre s. f. validare
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INVALIDÁ, invalidez, vb. I. Tranz. (Jur.) A constata și a declara nevalabile anumite acte de procedură; a declara nevalabilă alegerea membrilor organelor reprezentative sau împuternicirea delegaților la conferințe sau la congrese interne ori internaționale; a infirma. – Din fr. invalider.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INVALIDÁ, invalidez, vb. I. Tranz. (Jur.) A constata și a declara nevalabile anumite acte de procedură; a declara nevalabilă alegerea membrilor organelor reprezentative sau împuternicirea delegaților la conferințe sau la congrese interne sau internaționale; a infirma. – Din fr. invalider.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

invalidá (a ~) vb., ind. prez. 3 invalideáză
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INVALIDÁ vb. v. abroga.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A invalida ≠ a valida
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A INVALIDÁ ~éz tranz. (acte, mandate, legi, alegeri etc.) A considera ca fiind lipsit de validitate; a socoti nevalabil. /<fr. invalider
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INVALIDÁ vb. I. tr. A declara nul, a infirma (un act, o alegere etc.). [< fr. invalider].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INVALIDÁ vb. tr. a declara nul; a infirma. (< fr. invalider)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

invalidá vb., ind. prez. 1 sg. invalidéz, 3 sg. și pl. invalideáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

invalidà v. a declara nul: a invalida o alegere, un contract sau testament.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*invalidațiúne f. (d. invalidez; fr. -átion). Jur. Acțiunea de a invalida: a invalida o alegere. Rezultatu eĭ. – Și -áție, dar ob. -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*invalidéz v. tr. (d. invalid; fr. invalider). Jur. Fac invalid, anulez: a invalida un testament, o alegere.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink