INVALIDA, invalidez, vb. I. Tranz. (Jur.) A constata și a declara nevalabile anumite acte de procedură; a declara nevalabilă alegerea membrilor organelor reprezentative sau împuternicirea delegaților la conferințe sau la congrese interne ori internaționale; a infirma. – Din fr. invalider.

invalida vt [At: DA ms / Pzi: ~dez / E: fr invalider] 1 (Jur) A constata și a declara nevalide anumite acte de procedură. 2-3 A declara nevalabilă (alegerea membrilor organelor reprezentative sau) împuternicirea delegaților la conferințe, congrese etc.

INVALIDA, invalidez, vb. I. Tranz. (Jur.) A constata și a declara nevalabile anumite acte de procedură; a declara nevalabilă alegerea membrilor organelor reprezentative sau împuternicirea delegaților la conferințe sau la congrese interne sau internaționale; a infirma. – Din fr. invalider.

INVALIDA, invalidez, vb. I. Tranz. A infirma, a nu confirma sau a nu recunoaște un act de procedură sau un mandat electiv declarînd aceste acte ca fiind lipsite de putere juridică.

INVALIDA vb. I. tr. A declara nul, a infirma (un act, o alegere etc.). [< fr. invalider].

INVALIDA vb. tr. a declara nul; a infirma. (< fr. invalider)

A INVALIDA ~ez tranz. (acte, mandate, legi, alegeri etc.) A considera ca fiind lipsit de validitate; a socoti nevalabil. /<fr. invalider

invalidà v. a declara nul: a invalida o alegere, un contract sau testament.

invalid, ~ă [At: CONACHI, P. 226 / Pl: ~izi, ~e / E: fr invalide, lat invalidus] 1 a Care nu este valid. 2-3 smf, a (Persoană) care are o infirmitate din cauza căreia este inapt de muncă Si: infirm (1-2), mutilat, schilodit.

INVALID, -Ă, invalizi, -de, adj. Care are o infirmitate (căpătată mai ales în război); infirm, mutilat, beteag. Toți părăsiseră pe bravul căpitan, de aci înainte invalid și cerșetor. GALACTION, O. I 311. Pensionar invalid nu-mi convine de loc, drept să vă spun. CARAGIALE, O. VII 505. ◊ (Substantivat) La gară ajunseră mai puțini de jumătate dintre invalizii care au fost în Piața Unirii. PAS, Z. IV 22. Pe tribună s-a urcat să vorbească o altă categorie de oameni. S-a terminat cu invalizii. SAHIA, N. 21.

INVALID, -Ă adj., s.m. și f. Schilod, infirm, mutilat. [< fr. invalide, cf. lat. invalidus].

INVALID, -Ă I. adj., s. m. f. (om) infirm, mutilat. II. adj. (despre acte, raționamente etc.) nevalabil; nul. (< fr. invalide, lat. invalidus)

INVALID ~dă (~zi, ~de) și substantival (despre persoane) Care nu este valid; inapt pentru muncă (din cauza sănătății rele sau a unor infirmități). /<fr. invalide, lat. invalidus

*inválid, -ă adj. (lat. in-válidus). Care nu e valid, infirm, slab; un bătrîn invalid. Fig. Jur. Care nu e făcut în condițiunile legiĭ: testament invalid. S. m. Soldat care nu maĭ poate servi din cauza rănilor, boalelor saŭ bătrînețiĭ. – Fals invalíd (fr. invalide). V. oturac.

*invalidéz v. tr. (d. invalid; fr. invalider). Jur. Fac invalid, anulez: a invalida un testament, o alegere.

invalida (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. invalidez, 3 invalidează; conj. prez. 1 sg. să invalidez, 3 să invalideze

invalida (a ~) vb., ind. prez. 3 invalidează

invalida vb., ind. prez. 1 sg. invalidez, 3 sg. și pl. invalidează

invalid adj. m., s. m., pl. invalizi; adj. f., s. f. invalidă, pl. invalide

invalid adj. m., s. m., pl. invalizi; adj. f., s. f. invalidă, pl. invalide

invalid adj. m., s. m. valid

invalid.

INVALIDA vb. v. abroga.

INVALIDA vb. (JUR.) a abroga, a anula, a desființa, a infirma, a suprima, (pop.) a strica, (înv.) a surpa. (A ~ o lege, un act normativ.)

INVALID adj., s. (MED.) 1. v. infirm. 2. mutilat, (înv.) sacatifsit. (~ de război.)

INVALID adj., s. (MED.) 1. infirm, schilod, (pop.) beteag, schilav, (înv. și reg.) calic, neputincios, nevolnic, sec, slăbănog, (reg.) schilăvos, șont, șonțit, (Transilv., Mold și Bucov.) chilav, (înv.) mișel, rupturit, secat, (fam.) șontorog. (Om ~.) 2. mutilat, (înv.) sacatifsit. (~ de război.)

A invalida ≠ a valida

Invalid ≠ valid