invadare sf [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 141 / Pl: ~dări / E: invada] 1 Intrare într-o țară sau pe un teritoriu străin, prin forța armelor, prădând și pustiind. 2 (Fig) Supunere a ceva sau a cuiva. 3 Întindere pe o suprafață a unui mare număr de plante sau animale dăunătoare, ce produc mari pagube Si: năpădire.

INVADARE, invadări, s. f. Acțiunea de a invada; năvălire, cotropire, călcare, invazie. (Fig.) Desigur că, pe lîngă mania de a întrebuința cuvinte franțuzești a celor care voiau să se arate învățați, mai era și... invadarea cuvintelor netrebuitoare pe lîngă cele trebuitoare. IBRĂILEANU, SP. CR. 141.

INVADARE s.f. Acțiunea de a invada. [< invada].

invada vt [At: GHEREA, ST. CR. III, 313 / Pzi: ~dez / E: it invadare] 1 A intra într-o țară sau pe un teritoriu străin, prin forța armelor, prădând și pustiind Si: (înv) a călca, a cotropi, a năvăli. 2 (Fig) A pune stăpânire pe ceva sau pe cineva Si: a copleși, a cuprinde. 3 (D. plante și animale dăunătoare) A se întinde în număr mare pe o suprafață, producând mari pagube Si: a năpădi.

INVADA, invadez, vb. I. Tranz. A năvăli într-o țară sau într-o regiune străină, pustiind-o sau prădînd-o; a cotropi, a călca. ♦ A ocupa în întregime, a se întinde peste tot. Mulțimea invadase trotoarele. REBREANU, R. I 195. ♦ Fig. A cuprinde, a pune stăpînire pe...; a acoperi. Bărbați, femei și copii, smulși din așternuturi de lumina vie care a invadat lumea, pornesc din sate, cu uneltele de muncă pe umăr. BOGZA, C. O. 294. Condițiile sociale se schimbă și în Năsăud tot mai mult, civilizația invadează munții și satele. GHEREA, ST. CR. III 313.

INVADA vb. I. tr. A năvăli asupra unei țări (pustiind-o, jefuind-o); a năpădi, a cotropi. ♦ (Fig.) A cuprinde; a acoperi. [Cf. lat., it. invadere].

INVADA vb. tr. 1. a năvăli asupra unei țări (pustiind-o, jefuind-o); a năpădi, a cotropi. 2. (fig.) a cuprinde. (< it., lat. invadere)

A INVADA ~ez tranz. 1) (state, teritorii) A ocupa prin violență; a lua în stăpânire cu forța; a cotropi; a încălca. 2) fig. (despre sentimente, emoții etc.) A pune stăpânire deplină. 3) (despre plante și animale dăunătoare) A cuprinde în întregime; a împânzi. 4) (încăperi, suprafețe) A umple peste măsură; a inunda. /<lat., it. invadere

invadà v. 1. a ocupa cu forța: a invada o țară; 2. a se răspândi pe: bălăriile invadară câmpia.

*invadéz v. intr. (d. lat. in-vádere, fr. envahir. V. evadez). Năvălesc, intru violent: Tătariĭ aŭ invadat în Moldova. V. tr. Inund, năpădesc: Tătariĭ aŭ invadat Moldova. Inund, inec, acoper: bălăriile aŭ inundat grădina, apele cîmpia.

invadare s. f., g.-d. art. invadării; pl. invadări

invadare s. f., g.-d. art. invadării; pl. invadări

invadare s. f., g. -d. art. invadării; pl. invadări

invada (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. invadez, 3 invadează; conj. prez. 1 sg. să invadez, 3 să invadeze

invada (a ~) vb., ind. prez. 3 invadează

invada vb., ind. prez. 1 sg. invadez, 3 sg. și pl. invadează

INVADARE s. v. cotropire.

INVADARE s. cotropire, invazie, încălcare, năpădire, (pop.) călcare, (înv.) cuprindere, cuprins, năbușeală, stropșitură. (~ unui teritoriu străin.)

INVADA vb. v. cotropi.

INVADA vb. a cotropi, a încălca, a năpădi, (pop.) a călca, (înv.) a cuprinde, a năbuși, a stropși, a supăra. (A ~ un teritoriu străin.)