INTROSPÉCȚIE, introspecții, s. f. Analizare a vieții psihice proprii; autoobservare. ♦ Studiu psihologic bazat pe această metodă. – Din fr. introspection.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INTROSPÉCȚIE ~i f. Observație asupra fenomenelor propriei conștiințe. [G.-D. introspecției; Sil. -in-tro-spec-ți-e] /<fr. introspection
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTROSPÉCȚIE s.f. Metodă psihologică bazată pe observarea propriilor trăiri psihice; autoobservare. [Gen. -iei, var. introspecțiune s.f. / cf. fr. introspection < lat. intro – înăuntru, spectio – privire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTROSPÉCȚIE s. f. observare subiectivă a fenomenelor propriei conștiințe; autoobservare, autoanaliză. ◊ studiu psihologic bazat pe această metodă. (< fr. introspection)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INTROSPÉCȚIE s. (PSIH.) autoobservare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

introspécție s. f. (sil. -ți-e; mf. -spec-), art. introspécția (sil. -ți-a), g.-d. art. introspécției; pl. introspécții, art. introspécțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink