INTRODÚS, -Ă, introduși, -se, adj. (Despre oameni) Care are relații cu multă lume. ♦ Care cunoaște bine și amănunțit o problemă. – V. introduce.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INTRODÚS, -Ă adj. (Despre oameni) Cu legături multe. ♦ Priceput, cunoscător temeinic al unei chestiuni. [< introduce].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTRODÚS, -Ă adj. (despre oameni) cu legături multe. ◊ priceput, cunoscător temeinic al unei chestiuni. (< introduce)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INTRODÚCE, introdúc, vb. III. Tranz. 1. A face ca cineva sau ceva să intre, să pătrundă în ceva, undeva; a băga, a vârî. ♦ A include, a adăuga, a îngloba. ♦ Refl. A intra undeva (cu forța sau pe furiș). 2. A face ca o persoană să fie primită de cineva sau să fie admisă într-o organizație, într-o asociație etc. ♦ A ajuta pe cineva să se inițieze într-un domeniu de activitate. 3. A pune în practică; a institui, a stabili (un obicei, o practică etc.). [perf. s. introdusei, part. introdus] – Din lat. introducere. Cf. fr. introduire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A INTRODÚCE introdúc tranz. 1) A face să intre înăuntru; a vârî; a băga. 2) (date, citate, precizări etc.) A adăuga într-un text scris; a include. 3) (persoane) A ajuta să se inițieze (într-o problemă, într-o activitate). 4) (persoane) A face să fie primit (într-o organizație, în casa cuiva etc.). 5) (metode, obiceiuri etc.) A face să fie adoptat. [Sil. in-tro-] /<lat. introducere, fr. introduire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTRODÚCE vb. III. tr. 1. A băga, a vârî (undeva, în ceva). ♦ A include, a îngloba. ♦ refl. A intra. 2. A face să fie primit de cineva. 3. A iniția, a călăuzi, a da cunoștințele inițiale într-un anumit domeniu. 4. A institui, a stabili, a consolida (un obicei, o practică etc.). [P.i. introdúc, perf. s. -dusei, part. -dus, var. întroduce vb. III. / < lat. introducere < intro – înăuntru, ducere – a duce].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNTRODÚCE vb. III. v. introduce.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTRODÚCE vb. I. tr. 1. a băga, a include, a îngloba. 2. a face să fie primit de cineva. 3. a iniția, a da cunoștințele inițiale într-un anumit domeniu. 4. a institui, a stabili. II. refl. a intra. (< lat. introducere, după fr. introduire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INTRODÚCE vb. 1. v. băga. 2. a băga, a pune, a vârî. (~ vinul în damigeană.) 3. a băga, a trece, a vârî. (~ ața prin urechea acului.) 4. a se băga, a intra, a se vârî. (S-a ~ în spărtura din zid.) 5. v. îngloba. 6. (livr.) a implementa. (A ~ o nouă tehnologie.) 7. v. iniția. 8. v. institui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

introdúce vb. duce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*introdúc, -dús, a -dúce v. tr. (lat. intro-dúco, -dúcere, d. intro, în ăuntru [!] [cu mișcare], și dúcere, a duce). Bag, vîr, fac să intre: a introduce o sondă într´o rană, un prieten într´o societate. Fig. Fac să se adopte, să se ĭa: a introduce o modă, un obiceĭ. V. refl. Intru, pătrund, mă strecor: hoțiĭ s´aŭ introdus în casă spărgînd zidu, (fig.) e greŭ să împedecĭ [!] să se introducă abuzurile.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink