INTRODUCTÍV, -Ă, introductivi, -e, adj. Care servește ca introducere; de (la) început. – Din fr. introductif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INTRODUCTÍV ~ă (~i, ~e) Care servește drept introducere; cu care se începe ceva. /<fr. introductif
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTRODUCTÍV, -Ă adj. De introducere, de (la) început. [< fr. introductif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTRODUCTÍV, -Ă adj. de introducere, de (la) început; preliminar. (< fr. introductif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INTRODUCTÍV adj. preliminar, (livr.) liminar, (înv.) precuvântător. (Cuvânt ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

introductív adj. m., pl. introductívi; f. sg. introductívă, pl. introductíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*introductív, -ă adj. (d. lat. introductus, introdus, cu sufixu -iv; fr. introductif). Care servește la introducere: cuvinte introductive. Jur. Care servește ca început uneĭ procedurĭ: cercetare introductivă de instanță.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink