căutare avansată
Din totalul de 26 sunt afișate 18 definiții pentru întreprinde, întreprindere   conjugări / declinări

ÎNTREPRÍNDE, întreprínd, vb. III. Tranz. A se apuca de făcut ceva, a se angaja la ceva; a face un lucru, a efectua. [Perf. s. întreprinsei, part. întreprins] – Între1- + prinde (după fr. entreprendre).
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNTREPRINDÉRE, întreprinderi, s. f. 1. Orice formă de organizare a unei activități economice, autonomă patrimonial și autorizată potrivit legilor în vigoare să facă acte și fapte de comerț, în scopul obținerii de profit prin producerea de bunuri materiale și vânzarea acestora pe piață sau prin prestări de servicii, în condiții de concurență. 2. Acțiune pornită din inițiativă personală. – V. întreprinde.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNTREPRÍNDE, întreprínd, vb. III. Tranz. A se apuca de făcut ceva, a se angaja la ceva; a face un lucru, a efectua. [Perf. s. întreprinsei. part. întreprins] – Între1- + prinde (după fr. entreprendre).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNTREPRÍNDERE, întreprinderi, s. f. 1. Unitate economică de producție, de prestații de servicii sau de comerț. 2. Acțiune pornită din inițiativă personală. – V. întreprinde.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

întreprínde (a ~) (-tre-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întreprínd, 1 pl. întrepríndem, 2 pl. întrepríndeți, imperf. 3 sg. întreprindeá, perf. s. 3 sg. întreprínse, 1 pl. întreprínserăm; conj. prez. 3 întrepríndă; ger. întreprinzấnd; part. întrepríns
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

întrepríndere (-tre-prin-) s. f., g.-d. art. întreprínderii; pl. întreprínderi
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNTREPRÍNDE vb. 1. v. desfășura. 2. a efectua, a face. (A ~ studii ample asupra ...)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNTREPRÍNDERE s. firmă, obiectiv, unitate, (ieșit din uz) stabiliment. (~ economică.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNTREPRÍNDE întreprínd tranz. (acțiuni) A începe, a efectua. [Sil. în-tre-prin-] /între- + a prinde
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNTREPRÍNDERE ~i f. 1) Unitate economică (de producție, de comerț sau de servicii sociale) care are o conducere unică. ~ de stat. 2) Acțiune începută din inițiativă proprie. [G.-D. întreprinderii] /v. a întreprinde
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNTREPRÍNDE vb. III. tr. A lua hotărârea de a face ceva, a se apuca de ceva, a pune ceva în lucru. [P.i. întreprínd și întreprínz, perf. s. -prinsei, part. -prins. / cf. fr. entreprendre].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNTREPRÍNDERE s.f. 1. Acțiune pornită din inițiativă personală. 2. Unitate economică de producție, de prestare de servicii sau de comerț. [< întreprinde].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNTREPRÍNDE vb. tr. a lua hotărârea de a face ceva, a se apuca de ceva, a pune ceva în lucru. (după fr. entreprendre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNTREPRÍNDERE s. f. 1. acțiune pornită din inițiativă personală; rezultat al unei activități. 2. unitate economică de producție, de construcții, prestări de servicii sau de comerț. (< întreprinde)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNTREPRÍNDE, întreprínd, vb. III. Tranz. A se apuca de ceva, a se angaja la ceva, a începe executarea unui lucru; a începe realizarea unui plan. Să întreprindem prefacerile cu mijlocul cel mai eficace al democrației: ridi­carea omului prin educație și cultură. SADOVEANU, E. 21. Tu întreprinzi o călătorie ? EMINESCU, N. 61. Am niște treburi aici, niște lucrări de sfîrșit în biblioteci pentru o scriere ce am întreprins. GHICA, A. 466. ◊ (Rar, urmat de un verb la infinitiv) Întreprinsesem, pe cît țiu minte, a căuta în cercul literelor și al artelor imagine vînătorești. ODO­BESCU, S. III 60. – Forme gramaticale: perf. s. întreprinsei, part. între­prins.Prez. ind. și: întreprínz (BĂLCESCU, O. II 104).
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNTREPRÍNDERE, întreprinderi, s. f. 1. Unitate eco­nomică de producție sau de comerț supusă unei condu­ceri unice. Sfaturile populare vor înființa întreprinderi zootehnice și, acolo unde au terenuri, clădiri, baze furajere etc. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2859. Pe clădirea construcțiilor mecanice, pe o jumătate de perete, scrie: Ordine și disciplină în întreprindere, colaborare între muncitori și tehnicieni. CĂLUGĂRU, O. P. 371. 2. Acțiune, lucru, treabă pornită din inițiativă per­sonală. Plecă, după ce puse la cale tot ce găsi că e bine să facă, ca să scape cu față curată din această întreprindere. ISPIRESCU, L. 220. Întreprinderea-ți fu dreaptă, a fost nobilă și mare. ALEXANDRESCU, P. 134.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

întreprínde vb. (sil. -prin-) prinde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

întrepríndere s. f. (sil. -prin-) prindere
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink