intranzitivitate sf [At: DEX / Pl: ~tăți / E: fr intransitivité] 1 Însușire de a nu fi tranzitiv. 2 (Grm) Caracter al unui verb intranzitiv (3). 3 (Log; Mat) Relație în care nu se transmite un raport de tranzitivitate între elemente sau termeni.

INTRANZITIVITATE s.f. 1. (Gram.) Caracterul unui verb intranzitiv. 2. (Log.) Relație în care nu se transmite un anumit raport de la primul la ultimul termen prin intermediul celorlalți termeni. [Cf. fr. intransitivité].

INTRANZITIVITATE s. f. 1. proprietate a unui verb de a fi intranzitiv. 2. proprietate a unei relații intranzitive (2). (< fr. intransitivité)

intranzitivitate s. f., g.-d. art. intranzitivității

intranzitivitate s. f., g.-d. art. intranzitivității

intranzitivitate s. f. g.-d. art. intranzitivității

INTRANZITIVITATE s. f. (cf. fr. intransitivité): proprietate intrinsecă a verbelor de a nu putea primi, într-un context dat, un complement direct sau o subordonată completivă directă.