INTRANSITÍV, -Ă adj. v. intranzitiv.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*intransitív, -ă adj. (lat. in-transitivus). Gram. Care nu e transitiv, care nu se poate construi cu acuzativu, care n´are pasiv, neutru, ca: mor, dorm, vin. Adv. În mod intransitiv: verbu „intineresc [!]” se întrebuințează și intransitiv.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink