INTRANSIGÉNT, -Ă, intransigenți, -te, adj. Care nu se abate de la o anumită linie adoptată, care nu acceptă concilieri sau compromisuri; incoruptibil. V. neînduplecat. – Din fr. intransigeant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INTRANSIGÉNT ~tă (~ți, ~te) și adverbial Care nu admite nici o concesie sau nici un compromis; consecvent în acțiuni și în convingeri; inflexibil. /<fr. intransigeant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTRANSIGÉNT, -Ă adj. Neînduplecat, necruțător, incoruptibil. [Cf. fr. intransigeant, it. intransigente].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTRANSIGÉNT, -Ă adj. care nu admite să facă concesii, compromisuri; neînduplecat; incoruptibil. (< fr. intransigeant, it. intransigente)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INTRANSIGÉNT adj. 1. v. hotărât. 2. v. necruțător. 3. v. neîngăduitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Intransigent ≠ tolerant
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

intransigént adj. m., pl. intransigénți; f. sg. intransigéntă, pl. intransigénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*intransigént, -ă adj. (d. transigent). Care nu transige: partid politic intransigent.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink