INTRANSIGÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi intransigent; atitudine intransigentă. – Din fr. intransigeance, it. intransigenza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INTRANSIGÉNȚĂ f. 1) Caracter intransigent. 2) Atitudine intransigentă. [G.-D. intransigenței] /<fr. intransigence, it. intransigenza
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTRANSIGÉNȚĂ s.f. Atitudine necruțătoare, lipsită de compromisuri; neînduplecare. [Cf. fr. intransigeance, it. intransigenza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTRANSIGÉNȚĂ s. f. atitudine necruțătoare, refuz al compromisurilor. (< fr. intransigeance, it. intransigenza)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INTRANSIGÉNȚĂ s. 1. v. hotărâre. 2. v. severitate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

intransigénță s. f., g.-d. art. intrasigénței
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*intransigénță f., pl. e (d. transigență). Caracteru de a fi intransigent.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink