INTOLERÁNȚĂ, intoleranțe, s. f. 1. Lipsă de toleranță, de îngăduință; neîngăduință, netoleranță. 2. Incapacitate organică de a suporta anumite medicamente. – Din fr. intolérance.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INTOLERÁNȚĂ ~e f. 1) Caracter intolerant; lipsă de toleranță; neîngăduință. 2) Atitudine de intolerant. 3) Inaptitudine a organismului de a tolera unele medicamente, alimente. /<fr. intolérance
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTOLERÁNȚĂ s.f. 1. Lipsă de toleranță; neîngăduire. 2. Incapacitate organică de a suporta anumite medicamente. [Cf. fr. intolérance, it. intolleranza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTOLERÁNȚĂ s. f. 1. lipsă de toleranță. 2. incapacitate organică de a suporta un medicament, un aliment, un grefon etc. (< fr. intolérance)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INTOLERÁNȚĂ s. neîngăduință.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Intoleranță ≠ îngăduință, toleranță
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

intoleránță s. f., pl. intoleránțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*intoleránță f., pl. e (lat. intolerantia). Lipsă de toleranță.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink