INTOLERÁBIL, -Ă, intolerabili, -e, adj. Care nu se poate tolera sau suporta; de neîngăduit, de nesuferit, netolerabil. – Din fr. intolérable, lat. intolerabilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INTOLERÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi tolerat; de netolerat; de nesuferit; insuportabil. /<fr. intolérable, lat. intolerabilis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTOLERÁBIL, -Ă adj. De netolerat; de neîngăduit. [Cf. fr. intolérable, it. intollerabile].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTOLERÁBIL, -Ă adj. de neîngăduit; inadmisibil. (< fr. intolérable, lat. intolerabilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INTOLERÁBIL adj. inadmisibil. (O situație ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Intolerabil ≠ suportabil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

intolerábil adj. m. tolerabil
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*intolerábil, -ă adj. (lat. in-tolerabilis). Care nu se poate tolera, de nesuferit: impertinență intolerabilă. Adv. În mod intolerabil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink