4 intrări

41 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTINA, întinez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) murdări de noroi. ♦ Fig. A (se) pângări; a (se) păta. [Prez. ind. și: întin] – În + tină.

ÎNTINAT, -Ă, întinați, -te, adj. Murdar de noroi. ♦ Fig. Pătat, pângărit. – V. întina.

ÎNȚINA, înținez, vb. I. Tranz. (Reg.) A sprijini slab (ca să poată cădea ușor). – Lat. *in-tenuare.

ÎNȚINA, înținez, vb. I. Tranz. (Reg.) A sprijini slab (ca să poată cădea ușor). – Lat. *in-tenuare.

ÎNȚINAT, -Ă, înținați, -te, adj. (Reg.) Care este prins sau sprijinit prea ușor, care abia se ține, gata să cadă, să se dărâme. – V. înțina.

ÎNȚINAT, -Ă, înținați, -te, adj. (Reg.) Care este prins sau sprijinit prea ușor, care abia se ține, gata să cadă, să se dărâme. – V. înțina.

întina [At: CORESI, EV. 27/13 / V: in- / Pzi: ~nez, (rar) întin / E: în- + tină] 1-2 vtr A (se) murdări cu noroi. 3-4 vtr (Înv) A (se) scufunda în noroi. 5-6 vtr (Pex) A (se) mânji (1-2). 7 vr (Iuz, d. copiii mici) A urina sau a defeca pe sine. 8-9 vtr (Înv; fig) A (se) pângări. 10-11 vtr (Fig; înv) A întreține relații sexuale nepermise.

întinat2, ~ă a [At: MOXA, 359/13 / Pl: ~ați, ~e / E: întina] 1 Murdărit cu noroi. 2 Scufundat în noroi. 3 (Pex) Mânjit. 4 (Fig) Pângărit. 5 (Fig) Necinstit. 6 (Fig) Care a întreținut relații sexuale nepermise.

întinat1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 245/2 / Pl: ~uri / E: întina] 1-2 Întinare (1-2). 3 (Pex) Mânjire. 4 (Fig, înv) Pângărire. 5 Întinare (5).

înțânat, ~ă a vz înținat

înțina [At: URECHE, ap. LET. I, 138/25 / Pzi: ~nez, (reg) înțin / E: ml *(in)-tenuare] (Reg) 1 vt A așeza un lucru încât abia să se țină drept. 2 vt A sprijini slab ca să poată cădea ușor. 3 vt (Spc) A tăia un copac, dar nu de tot, astfel încât acesta să mai atârne ușor de trunchi. 4 vt A lăsa ușa întredeschisă. 5 vr A sta drept cu mare greutate. 6-7 vt (A repara sau) a construi ceva nu prea solid. 8 vr A se făli. 9 vr A se încăpățâna.

înținat, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 17 / V: ~țân~ / Pl: ~ați, ~e / E: înțina] (Reg) 1 (D. obiecte) Care se susține cu greutate, fiind gata să se prăbușească. 2 Care este rezemat ușor. 3 (Înv; d. copaci) Tăiat astfel încât să atârne de trunchi. 4 (D. ușă) Întredeschisă. 5 (D. persoane) Care se ține drept cu mare greutate. 6-7 (Reparat sau) construit nu prea solid. 8 (D. ființe) Gata să se năpustească asupra cuiva. 9 (Pex) Pregătit să... 10 Aspru. 11 Care se supără repede. 12 (Buc) Agresiv. 13 Care este pus pe ceartă. 14 Cu toane. 15 (Reg) Încăpățânat. 16 (Reg) Mândru. 17 (Reg) Alintat.

țina[1] v vz înțina

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

ținat, ~ă[1] a vz înținat

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

ÎNTINA, întinez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) murdări de noroi. ♦ Fig. A (se) pângări; a (se) păta. [Prez. ind. și: întin] – În + tină.

ÎNTINAT, -Ă, întinați, -te, adj. (Reg.) Murdar de noroi. ♦ Fig. Pătat, pângărit. – V. întina.

ÎNTINA, întinez și (rar) întin, vb. I. Refl. (Regional) A se murdări cu noroi, cu tină. N-a voit să-i ajute, ci a zis că ea nu se va întina pe picioare, săpînd la fîntîne. MARIAN, O. I 165. Ce trece prin tină Și nu se întină? (Umbra). GOROVEI, C. 378. ♦ Fig. A se pîngări. Oamenii n-au să se întineze în sînge nevinovat. CAMILAR, N. I 162. ◊ Tranz. Vreau să-mi întinez arma în sînge de oameni nevinovați. CAMILAR, N. I 185.

ÎNTINAT, -Ă, întinați, -te, adj. (Regional) Murdărit cu noroi, cu tină. Au sărit în mare ca să-și spele trupul cel întinat. DRĂGHICI, R. 90. ♦ Fig. Pătat, pîngărit. Oh! simțire, te crezusem întinată pentru veci. MACEDONSKI, O. I 154.

ÎNȚINA, înținez, vb. I. Tranz. (Regional) A întări foarte puțin, a rezema ușor, a sprijini slab. (Refl. pas.) Gardurile prindeau a se înțina, cîrpite cu nuiele. CAMILAR, N. II 400.

ÎNȚINAT, -Ă, înținați, -te, adj. (Regional, despre obiecte) Care abia se susține, slab sprijinit, gata să cadă. Pornește ușor prin săliță și împinge o ușă de-abia înținată. SADOVEANU, O. III 558. Valul năprasnic dărimă un părete abia înținat. id. V. F. 110. Umple groapa cu jaratec și cu lemne putregăioase, ca să ardă focul mocnit. După asta așază o leasă de nuiele numai înținată. CREANGĂ, P. 29.

A ÎNTINA ~ez tranz. 1) A murdări cu noroi; a umple de glod; a noroi; a îngloda. 2) (demnitatea, onoarea, reputația) A supune unui tratament compromițător. /în + tină

A ÎNȚINA ~ez tranz. rar A sprijini atât cât să nu se prăvălească. /<lat. intinuare

întinà v. 1. a umplea cu tină sau noroiu; 2. fig. a pângări: fărădelege care întină sabia romoânească BĂLC.

înținat a. Mold. puțin sprijinit, gata să cază: o leasă de nuiele numai înținată CR. [Origină necunoscută].

întinéz v. tr. (d. tină). Umplu de tină, de glod, de noroĭ. Fig. Mînjesc, profanéz: nu vă întinațĭ demnitatea!

înținát, -ă adj. (d. înținez). Est. Prins (legat, fixat) puțin și gata să cadă: un copac numaĭ înținat. Fig. Pornit, gata de atac orĭ de a te lăsa în prada pasiuniĭ: mă uĭtam înținat (VR. 1923, 4, 22).

înținéz v. tr. (lat. tĕnuare, a supția, d. tĕnuis, supțire. V. atenuĭez). Est. Fixez puțin așa în cît să cadă cînd va fi atins: a înțina un pod ca să se prăbușească la trecerea dușmanilor. – Și aținez în Trans.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întinez, 3 întinea; conj. prez. 1 sg. să întinez, 3 să întineze

înțina (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. înținez, 3 înținea; conj. prez. 1 sg. să înținez, 3 să înțineze

întina (a ~) vb., ind. prez. 3 întinea

înțina (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 înținea

întina vb., ind. prez. 3 sg. și pl. întinea

întinat adj. m., pl. întinați; f. sg. întinată, pl. întinate

înțina vb., ind. prez. 1 sg. înținez, 3 sg. și pl. înținea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTINA vb. v. batjocori, compromite, dezonora, împotmoli, îngloda, înnămoli, nămoli, necinsti, noroi, pângări, profana, spurca, terfeli.

ÎNTINAT adj. v. pângărit, profanat, spurcat.

întina vb. v. BATJOCORI. COMPROMITE. DEZONORA. ÎMPOTMOLI. ÎNGLODA. ÎNNĂMOLI. NĂMOLI. NECINSTI. NOROI. PÎNGĂRI. PROFANA. SPURCA. TERFELI.

întinat adj. v. PÎNGĂRIT. PROFANAT. SPURCAT.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

înțina (înținez, at), vb.1. A tăia incomplet trunchiul unui copac, pentru a-l putea doborî apoi cu ușurință. – 2. A lăsa un obiect în echilibru instabil, micșorîndu-i baza sau punctul de sprijin. Lat. tenŭāre (Tiktin; Candrea-Dens., 876; REW 8654; DAR; Rosetti, I, 168). Conjugarea este înv., actualmente se folosește mai ales part. cu funcție adj.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înțina, înținez, vb. I (pop.) 1. (înv.) a tăia un copac de la rădăcină în așa fel, încât să se țină doar într-o așchie, pentru a fi prăvălit peste cotropitori. 2. a face un lucru slab, prost, de la început. 3. a rezema ușor o ușă. 4. (refl.) a se fuduli. 5. (refl.) a se încăpățâna.

întina, vb. tranz., refl. – A (se) murdări. – Din în- + tină „noroi” (< sl. tina) (Scriban, DEX, MDA).

întinat, -ă, întinați, -te, adj. – Murdar. – Din întina.

Intrare: întina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întina
  • ‑ntina
  • întinare
  • ‑ntinare
  • întinat
  • ‑ntinat
  • întinatu‑
  • ‑ntinatu‑
  • întinând
  • ‑ntinând
  • întinându‑
  • ‑ntinându‑
singular plural
  • întinea
  • ‑ntinea
  • întinați
  • ‑ntinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întinez
  • ‑ntinez
(să)
  • întinez
  • ‑ntinez
  • întinam
  • ‑ntinam
  • întinai
  • ‑ntinai
  • întinasem
  • ‑ntinasem
a II-a (tu)
  • întinezi
  • ‑ntinezi
(să)
  • întinezi
  • ‑ntinezi
  • întinai
  • ‑ntinai
  • întinași
  • ‑ntinași
  • întinaseși
  • ‑ntinaseși
a III-a (el, ea)
  • întinea
  • ‑ntinea
(să)
  • întineze
  • ‑ntineze
  • întina
  • ‑ntina
  • întină
  • ‑ntină
  • întinase
  • ‑ntinase
plural I (noi)
  • întinăm
  • ‑ntinăm
(să)
  • întinăm
  • ‑ntinăm
  • întinam
  • ‑ntinam
  • întinarăm
  • ‑ntinarăm
  • întinaserăm
  • ‑ntinaserăm
  • întinasem
  • ‑ntinasem
a II-a (voi)
  • întinați
  • ‑ntinați
(să)
  • întinați
  • ‑ntinați
  • întinați
  • ‑ntinați
  • întinarăți
  • ‑ntinarăți
  • întinaserăți
  • ‑ntinaserăți
  • întinaseți
  • ‑ntinaseți
a III-a (ei, ele)
  • întinea
  • ‑ntinea
(să)
  • întineze
  • ‑ntineze
  • întinau
  • ‑ntinau
  • întina
  • ‑ntina
  • întinaseră
  • ‑ntinaseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întina
  • ‑ntina
  • întinare
  • ‑ntinare
  • întinat
  • ‑ntinat
  • întinatu‑
  • ‑ntinatu‑
  • întinând
  • ‑ntinând
  • întinându‑
  • ‑ntinându‑
singular plural
  • înti
  • ‑nti
  • întinați
  • ‑ntinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întin
  • ‑ntin
(să)
  • întin
  • ‑ntin
  • întinam
  • ‑ntinam
  • întinai
  • ‑ntinai
  • întinasem
  • ‑ntinasem
a II-a (tu)
  • întini
  • ‑ntini
(să)
  • întini
  • ‑ntini
  • întinai
  • ‑ntinai
  • întinași
  • ‑ntinași
  • întinaseși
  • ‑ntinaseși
a III-a (el, ea)
  • înti
  • ‑nti
(să)
  • întine
  • ‑ntine
  • întina
  • ‑ntina
  • întină
  • ‑ntină
  • întinase
  • ‑ntinase
plural I (noi)
  • întinăm
  • ‑ntinăm
(să)
  • întinăm
  • ‑ntinăm
  • întinam
  • ‑ntinam
  • întinarăm
  • ‑ntinarăm
  • întinaserăm
  • ‑ntinaserăm
  • întinasem
  • ‑ntinasem
a II-a (voi)
  • întinați
  • ‑ntinați
(să)
  • întinați
  • ‑ntinați
  • întinați
  • ‑ntinați
  • întinarăți
  • ‑ntinarăți
  • întinaserăți
  • ‑ntinaserăți
  • întinaseți
  • ‑ntinaseți
a III-a (ei, ele)
  • înti
  • ‑nti
(să)
  • întine
  • ‑ntine
  • întinau
  • ‑ntinau
  • întina
  • ‑ntina
  • întinaseră
  • ‑ntinaseră
Intrare: întinat
întinat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întinat
  • ‑ntinat
  • întinatul
  • întinatu‑
  • ‑ntinatul
  • ‑ntinatu‑
  • întina
  • ‑ntina
  • întinata
  • ‑ntinata
plural
  • întinați
  • ‑ntinați
  • întinații
  • ‑ntinații
  • întinate
  • ‑ntinate
  • întinatele
  • ‑ntinatele
genitiv-dativ singular
  • întinat
  • ‑ntinat
  • întinatului
  • ‑ntinatului
  • întinate
  • ‑ntinate
  • întinatei
  • ‑ntinatei
plural
  • întinați
  • ‑ntinați
  • întinaților
  • ‑ntinaților
  • întinate
  • ‑ntinate
  • întinatelor
  • ‑ntinatelor
vocativ singular
plural
Intrare: înțina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înțina
  • ‑nțina
  • înținare
  • ‑nținare
  • înținat
  • ‑nținat
  • înținatu‑
  • ‑nținatu‑
  • înținând
  • ‑nținând
  • înținându‑
  • ‑nținându‑
singular plural
  • înținea
  • ‑nținea
  • înținați
  • ‑nținați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înținez
  • ‑nținez
(să)
  • înținez
  • ‑nținez
  • înținam
  • ‑nținam
  • înținai
  • ‑nținai
  • înținasem
  • ‑nținasem
a II-a (tu)
  • înținezi
  • ‑nținezi
(să)
  • înținezi
  • ‑nținezi
  • înținai
  • ‑nținai
  • înținași
  • ‑nținași
  • înținaseși
  • ‑nținaseși
a III-a (el, ea)
  • înținea
  • ‑nținea
(să)
  • înțineze
  • ‑nțineze
  • înțina
  • ‑nțina
  • înțină
  • ‑nțină
  • înținase
  • ‑nținase
plural I (noi)
  • înținăm
  • ‑nținăm
(să)
  • înținăm
  • ‑nținăm
  • înținam
  • ‑nținam
  • înținarăm
  • ‑nținarăm
  • înținaserăm
  • ‑nținaserăm
  • înținasem
  • ‑nținasem
a II-a (voi)
  • înținați
  • ‑nținați
(să)
  • înținați
  • ‑nținați
  • înținați
  • ‑nținați
  • înținarăți
  • ‑nținarăți
  • înținaserăți
  • ‑nținaserăți
  • înținaseți
  • ‑nținaseți
a III-a (ei, ele)
  • înținea
  • ‑nținea
(să)
  • înțineze
  • ‑nțineze
  • înținau
  • ‑nținau
  • înțina
  • ‑nțina
  • înținaseră
  • ‑nținaseră
țina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: înținat
înținat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înținat
  • ‑nținat
  • înținatul
  • înținatu‑
  • ‑nținatul
  • ‑nținatu‑
  • înțina
  • ‑nțina
  • înținata
  • ‑nținata
plural
  • înținați
  • ‑nținați
  • înținații
  • ‑nținații
  • înținate
  • ‑nținate
  • înținatele
  • ‑nținatele
genitiv-dativ singular
  • înținat
  • ‑nținat
  • înținatului
  • ‑nținatului
  • înținate
  • ‑nținate
  • înținatei
  • ‑nținatei
plural
  • înținați
  • ‑nținați
  • înținaților
  • ‑nținaților
  • înținate
  • ‑nținate
  • înținatelor
  • ‑nținatelor
vocativ singular
plural
înțânat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ținat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întina, întinezverb

  • 1. A (se) murdări de noroi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote N-a voit să-i ajute, ci a zis că ea nu se va întina pe picioare, săpînd la fîntîne. MARIAN, O. I 165. DLRLC
    • format_quote Ce trece prin tină Și nu se întină? (Umbra). GOROVEI, C. 378. DLRLC
    • 1.1. figurat A (se) pângări; a (se) păta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Oamenii n-au să se întineze în sînge nevinovat. CAMILAR, N. I 162. DLRLC
      • format_quote Vreau să-mi întinez arma în sînge de oameni nevinovați. CAMILAR, N. I 185. DLRLC
etimologie:
  • În + tină DEX '09 DEX '98

întinat, întinaadjectiv

  • 1. Murdar de noroi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Au sărit în mare ca să-și spele trupul cel întinat. DRĂGHICI, R. 90. DLRLC
    • 1.1. figurat Pângărit, pătat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Oh! simțire, te crezusem întinată pentru veci. MACEDONSKI, O. I 154. DLRLC
etimologie:
  • vezi întina DEX '09 DEX '98

înțina, înținezverb

  • 1. regional A sprijini slab (ca să poată cădea ușor). DEX '09 DEX '98
  • diferențiere A întări foarte puțin, a rezema ușor, a sprijini slab. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Gardurile prindeau a se înțina, cîrpite cu nuiele. CAMILAR, N. II 400. DLRLC
etimologie:

înținat, înținaadjectiv

  • 1. regional Care este prins sau sprijinit prea ușor, care abia se ține, gata să cadă, să se dărâme. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pornește ușor prin săliță și împinge o ușă de-abia înținată. SADOVEANU, O. III 558. DLRLC
    • format_quote Valul năprasnic dărîmă un părete abia înținat. SADOVEANU, V. F. 110. DLRLC
    • format_quote Umple groapa cu jaratec și cu lemne putregăioase, ca să ardă focul mocnit. După asta așază o leasă de nuiele numai înținată. CREANGĂ, P. 29. DLRLC
etimologie:
  • vezi înțina DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.