10 definiții pentru intimat, intimată   declinări

INTIMÁT, -Ă, intimați, -te, s. m. și f. Parte într-un proces care se află în situația unui pârât în caz de recurs sau în altă cale de atac. — V. intima. Cf. fr. intimé.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INTIMÁT, -Ă, intimați, -te, s. m. și f. Parte într-un proces care se află în situația unui pârât în caz de recurs sau în altă cale de atac. – V. intima. Cf. fr. intimé.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

intimát s. m., pl. intimáți
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

intimátă s. f., g.-d. art. intimátei; pl. intimáte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INTIMÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) citat într-un proces în calitate de pârât. [Cf. fr. intimé].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTIMÁT, -Ă s. m. f. cel citat într-un proces în calitate de pârât. (< fr. intimé)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

intimát s. m., pl. intimáți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

intimátă s. f., pl. intimáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

intimat a. Jur. chemat în judecată, înaintea unei Curți de apel.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*intimát, -ă adj. (lat. intimatus). Jur. Citat la judecată, maĭ ales în apel: a asculta apărarea intimatuluĭ. V. inculpat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink