4 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTIMAT, -Ă, intimați, -te, s. m. și f. Parte într-un proces care se află în situația unui pârât în caz de recurs sau în altă cale de atac. – V. intima. Cf. fr. intimé.

INTIMAT, -Ă, intimați, -te, s. m. și f. Parte într-un proces care se află în situația unui pârât în caz de recurs sau în altă cale de atac. – V. intima. Cf. fr. intimé.

intimat1 sn [At: ȘINCAI, HR. III, 218/25 / Pl: ~e / E: intima] 1 Cerere prin care o persoană se apără împotriva motivelor invocate de partea care a folosit o cale de atac împotriva unei sentințe judecătorești. 2 (Iuz) Ordin (1).

intimat2, ~ă [At: COD. PEN. R. P. R. 518 / Pl: ~ați, ~e / E: intima] (Jur; rar) 1-2 smf, a (Persoană) care într-o cale de atac asupra unei sentințe judecătorești se apără împotriva motivelor invocate de partea care a folosit calea de atac. 3 smf Parte într-un proces care se află în situația unui pârât în caz de recurs sau în altă cale de atac.

INTIMAT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) citat într-un proces în calitate de pîrît. [Cf. fr. intimé].

INTIMAT, -Ă s. m. f. cel citat într-un proces în calitate de pârât. (< fr. intimé)

intimat a. Jur. chemat în judecată, înaintea unei Curți de apel.

*intimát, -ă adj. (lat. intimatus). Jur. Citat la judecată, maĭ ales în apel: a asculta apărarea intimatuluĭ. V. inculpat.

INTIMA, intimez, vb. I. Tranz. (Jur.) 1. A notifica, a face cunoscut, a pune în vedere. 2. A chema în judecată, a cita în fața unei instanțe superioare. – Din fr. intimer, lat. intimare.

INTIMA, intimez, vb. I. Tranz. (Jur.) 1. A notifica, a face cunoscut, a pune în vedere. 2. A chema în judecată, a cita în fața unei instanțe superioare. – Din fr. intimer, lat. intimare.

intima vt [At: DA ms / V: ~mia / Pzi: ~mez / E: fr intimer, lat intimare] (Jur; rar) A se apăra împotriva motivelor invocate de partea care a folosit o cale de atac împotriva unei sentințe judecătorești.

INTIMA vb. I. tr. 1. A pune în vedere (ceva), a notifica cu autoritate. 2. (Jur.) A chema în judecată, a cita în fața unei jurisdicții superioare. [< lat. intimare, cf. fr. intimer].

INTIMA vb. tr. 1. a pune în vedere (ceva), a notifica cu autoritate. 2. (jur.) a chema în judecată, a cita în fața unei jurisdicții superioare. (< fr. intimer, lat. intimare)

intimà v. 1. a declara cu autoritate: a intima un ordin; 2. a cita înaintea unei Curți de apel.

*intiméz v. tr. (lat. intimo, -áre, d. intimus, intim). Notific cu autoritate: a intima cuĭva un ordin. Jur. Chem la judecată p. apel.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

intima (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. intimez, 3 intimea; conj. prez. 1 sg. să intimez, 3 să intimeze

intima (a ~) vb., ind. prez. 3 intimea

intima vb., ind. prez. 1 sg. intimez, 3 sg. și pl. intimea

Intrare: intimat (adj.)
intimat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intimat
  • intimatul
  • intimatu‑
  • intima
  • intimata
plural
  • intimați
  • intimații
  • intimate
  • intimatele
genitiv-dativ singular
  • intimat
  • intimatului
  • intimate
  • intimatei
plural
  • intimați
  • intimaților
  • intimate
  • intimatelor
vocativ singular
plural
Intrare: intimat (s.m.)
intimat2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intimat
  • intimatul
  • intimatu‑
plural
  • intimați
  • intimații
genitiv-dativ singular
  • intimat
  • intimatului
plural
  • intimați
  • intimaților
vocativ singular
plural
Intrare: intimat (s.n.)
intimat3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intimat
  • intimatul
  • intimatu‑
plural
  • intimate
  • intimatele
genitiv-dativ singular
  • intimat
  • intimatului
plural
  • intimate
  • intimatelor
vocativ singular
plural
Intrare: intima
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • intima
  • intimare
  • intimat
  • intimatu‑
  • intimând
  • intimându‑
singular plural
  • intimea
  • intimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • intimez
(să)
  • intimez
  • intimam
  • intimai
  • intimasem
a II-a (tu)
  • intimezi
(să)
  • intimezi
  • intimai
  • intimași
  • intimaseși
a III-a (el, ea)
  • intimea
(să)
  • intimeze
  • intima
  • intimă
  • intimase
plural I (noi)
  • intimăm
(să)
  • intimăm
  • intimam
  • intimarăm
  • intimaserăm
  • intimasem
a II-a (voi)
  • intimați
(să)
  • intimați
  • intimați
  • intimarăți
  • intimaserăți
  • intimaseți
a III-a (ei, ele)
  • intimea
(să)
  • intimeze
  • intimau
  • intima
  • intimaseră
intimia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

intimat, intimațisubstantiv masculin
intima, intimatesubstantiv feminin
intimat, intimaadjectiv

  • 1. (Parte într-un proces) care se află în situația unui pârât în caz de recurs sau în altă cale de atac. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

intima, intimezverb

științe juridice
  • 1. A face cunoscut, a pune în vedere. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: notifica
  • 2. A chema în judecată, a cita în fața unei instanțe superioare. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.