4 intrări
20 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INTIMAT, -Ă, intimați, -te, s. m. și f. Parte într-un proces care se află în situația unui pârât în caz de recurs sau în altă cale de atac. – V. intima. Cf. fr. intimé.
INTIMAT, -Ă, intimați, -te, s. m. și f. Parte într-un proces care se află în situația unui pârât în caz de recurs sau în altă cale de atac. – V. intima. Cf. fr. intimé.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
intimat1 sn [At: ȘINCAI, HR. III, 218/25 / Pl: ~e / E: intima] 1 Cerere prin care o persoană se apără împotriva motivelor invocate de partea care a folosit o cale de atac împotriva unei sentințe judecătorești. 2 (Iuz) Ordin (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
intimat2, ~ă [At: COD. PEN. R. P. R. 518 / Pl: ~ați, ~e / E: intima] (Jur; rar) 1-2 smf, a (Persoană) care într-o cale de atac asupra unei sentințe judecătorești se apără împotriva motivelor invocate de partea care a folosit calea de atac. 3 smf Parte într-un proces care se află în situația unui pârât în caz de recurs sau în altă cale de atac.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTIMAT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) citat într-un proces în calitate de pîrît. [Cf. fr. intimé].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTIMAT, -Ă s. m. f. cel citat într-un proces în calitate de pârât. (< fr. intimé)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
intimat a. Jur. chemat în judecată, înaintea unei Curți de apel.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*intimát, -ă adj. (lat. intimatus). Jur. Citat la judecată, maĭ ales în apel: a asculta apărarea intimatuluĭ. V. inculpat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTIMA, intimez, vb. I. Tranz. (Jur.) 1. A notifica, a face cunoscut, a pune în vedere. 2. A chema în judecată, a cita în fața unei instanțe superioare. – Din fr. intimer, lat. intimare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INTIMA, intimez, vb. I. Tranz. (Jur.) 1. A notifica, a face cunoscut, a pune în vedere. 2. A chema în judecată, a cita în fața unei instanțe superioare. – Din fr. intimer, lat. intimare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
intima vt [At: DA ms / V: ~mia / Pzi: ~mez / E: fr intimer, lat intimare] (Jur; rar) A se apăra împotriva motivelor invocate de partea care a folosit o cale de atac împotriva unei sentințe judecătorești.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
intimia v vz intima
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTIMA vb. I. tr. 1. A pune în vedere (ceva), a notifica cu autoritate. 2. (Jur.) A chema în judecată, a cita în fața unei jurisdicții superioare. [< lat. intimare, cf. fr. intimer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTIMA vb. tr. 1. a pune în vedere (ceva), a notifica cu autoritate. 2. (jur.) a chema în judecată, a cita în fața unei jurisdicții superioare. (< fr. intimer, lat. intimare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
intimà v. 1. a declara cu autoritate: a intima un ordin; 2. a cita înaintea unei Curți de apel.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*intiméz v. tr. (lat. intimo, -áre, d. intimus, intim). Notific cu autoritate: a intima cuĭva un ordin. Jur. Chem la judecată p. apel.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
intimat s. m., pl. intimați
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
intimat s. m., pl. intimați
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
intimat s. m., pl. intimați
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
intima (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. intimez, 3 intimează; conj. prez. 1 sg. să intimez, 3 să intimeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
intima (a ~) vb., ind. prez. 3 intimează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
intima vb., ind. prez. 1 sg. intimez, 3 sg. și pl. intimează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
intimat, intimațisubstantiv masculin intimată, intimatesubstantiv feminin intimat, intimatăadjectiv
- 1. (Parte într-un proces) care se află în situația unui pârât în caz de recurs sau în altă cale de atac. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- intima DEX '98 DEX '09
- intimé DEX '09 DEX '98 DN
intima, intimezverb
- 1. A face cunoscut, a pune în vedere. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: notifica
- 2. A chema în judecată, a cita în fața unei instanțe superioare. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- intimer DEX '09 DEX '98 DN
- intimare DEX '09 DEX '98 DN