3 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTIMA, intimez, vb. I. Tranz. (Jur.) 1. A notifica, a face cunoscut, a pune în vedere. 2. A chema în judecată, a cita în fața unei instanțe superioare. – Din fr. intimer, lat. intimare.

INTIMA, intimez, vb. I. Tranz. (Jur.) 1. A notifica, a face cunoscut, a pune în vedere. 2. A chema în judecată, a cita în fața unei instanțe superioare. – Din fr. intimer, lat. intimare.

intima vt [At: DA ms / V: ~mia / Pzi: ~mez / E: fr intimer, lat intimare] (Jur; rar) A se apăra împotriva motivelor invocate de partea care a folosit o cale de atac împotriva unei sentințe judecătorești.

INTIMA vb. I. tr. 1. A pune în vedere (ceva), a notifica cu autoritate. 2. (Jur.) A chema în judecată, a cita în fața unei jurisdicții superioare. [< lat. intimare, cf. fr. intimer].

INTIMA vb. tr. 1. a pune în vedere (ceva), a notifica cu autoritate. 2. (jur.) a chema în judecată, a cita în fața unei jurisdicții superioare. (< fr. intimer, lat. intimare)

intimà v. 1. a declara cu autoritate: a intima un ordin; 2. a cita înaintea unei Curți de apel.

INTIM, -Ă, intimi, -e, adj. 1. Care constituie partea esențială, profundă, a unui lucru, a unei probleme etc.; lăuntric. ♦ Fig. Strâns, apropiat. Contactul intim dintre două limbi. 2. (Despre oameni; adesea substantivat) Legat de cineva printr-o prietenie strânsă, prin relații foarte apropiate. ♦ (Despre relațiile dintre oameni) Familiar, apropiat, prietenos, afectuos, cordial. 3. Care se referă la viața particulară sau familială a cuiva; personal, secret. ♦ Caracteristic unui mediu restrâns, unui cadru limitat, familial; care are loc într-un cadru restrâns. [Acc. și: intim] – Din fr. intime, lat. intimus.

INTIM, -Ă, intimi, -e, adj. 1. Care constituie partea esențială, profundă, a unui lucru, a unei probleme etc.; lăuntric. ♦ Fig. Strâns, apropiat. Contactul intim dintre două limbi. 2. (Despre oameni; adesea substantivat) Legat de cineva printr-o prietenie strânsă, prin relații foarte apropiate. ♦ (Despre relațiile dintre oameni) Familiar, apropiat, prietenos, afectuos, cordial. 3. Care se referă la viața particulară sau familială a cuiva; personal, secret. ♦ Caracteristic unui mediu restrâns, unui cadru limitat, familial; care are loc într-un cadru restrâns. [Acc. și: intim] – Din fr. intime, lat. intimus.

intim, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 327 / A și: intim / Pl: ~i, ~e / E: fr intime, lat intimus] 1 a Care constituie partea esențială a unui lucru, a unei probleme etc. Si: lăuntric. 2 a Care are la bază o legătură strânsă, profundă. 3 a Bazat pe o legătură esențială, de natură materială. 4 a (Fig) Apropiat. 5 a (D. oameni) Legat de cineva printr-o prietenie foarte strânsă sau prin relații foarte apropiate. 6 smf Prieten foarte bun Si: confident. 7 a Familiar. 8 a Care se referă la viața particulară a cuiva Si: personal, secret. 9 a Caracteristic unui mediu restrâns sau familiar. 10 a Care are loc într-un cadru restrâns sau familiar.

intimă sf [At: PARHON, B. 16 / Pl: ~me / E: lat intima] (Blg) Parte dinăuntru a pereților unui vas sanguin.

INTIM, -Ă, intimi, -e, adj. 1. (Despre o persoană în relații cu alta) Legat printr-o prietenie strînsă, foarte apropiat; introdus în toate secretele. Crede-te în această casă ca în mijlocul unor vechi și intimi amici. BOLINTINEANU, O. 419. ◊ (Substantivat) Lumea se rărise. Nu mai erau decît intimii. VLAHUȚĂ, O. A. III 11. 2. Familiar, prietenos, afectuos, cordial. Cu nota aceasta intimă, convorbirea merse înainte cum putu. D. ZAMFIRESCU, R. 15. Umbra lui... părea că începuse o vorbire intimă cu el. EMINESCU, N. 58. 3. Care se referă la viața particulară a cuiva; personal; p. ext. secret. În ziua aceea... am înfrînt această regulă intimă. GALACTION, O. I 333. Să mă pună în curent cu chestiunile lui intime. C. PETRESCU, Î. II 85. ♦ Caracteristic unui mediu restrîns, unui cadru limitat, familiar; care are loc într-un cadru restrîns. Masă intimă.Orașul mic te fură-ncet... cu centrul intim și cochet. MACEDONSKI, O. I 180. 4. Care constituie partea esențială, care este mai de seamă sau mai profund într-un lucru, într-o problemă etc.; lăuntric. Caracterul prim și intim al poeziei lui Lenau e... romantismul. GHEREA, ST. CR. I 176. Natura lor intimă trebuie căutată și bine înțeleasă pentru a putea să-i înțelegem și să-i asemănăm. IONESCU-RION, C. 70. 5. Fig. Strîns, apropiat. Romîna prezintă, în structura ei, caractere neromanice... care se explică numai prin limbile slave și contactul intim între cele două limbi. ROSETTI, I. S. L. 19. – Accentuat și: intim.

INTIM, -Ă adj. 1. Esențial, profund (într-un lucru, într-o problemă etc.); lăuntric. ♦ (Fig.) Strîns, apropiat. 2. (Despre unele sentimente) Puternic, tare profund. 3. Legat prin prietenie puternică, prin sentimente puternice. // s.m. Prieten bun, de aproape; confident. 4. Care se referă la viața particulară sau familială a cuiva; personal, secret. [< fr. intime, cf. lat. intimus].

INTI s.f. (Biol.) Partea cea mai dinăuntru a pereților unui vas sanguin. [< lat. intima – cea mai profundă].

INTIM / INTIM, -Ă adj. 1. care constituie esența unui lucru; lăuntric. ◊ (fig.) strâns, apropiat. 2. (despre sentimente) puternic, profund. 3. (despre oameni; și s. m.) legat printr-o afecțiune puternică, profundă. ◊ familiar, prietenos, cordial. ◊ referitor la sentimentele de dragoste, erotic; sexual. 4. referitor la viața particulară sau familiară a cuiva. ◊ care are loc într-un cadru restrâns. (< fr. intime, lat. intimus)

INTI s. f. partea cea mai dinăuntru a pereților unui vas sangvin. (< fr., lat. intima)

INTIM ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de însăși esența unui lucru, fenomen; inclus în partea lăuntrică a unui lucru, fenomen. 2) (despre persoane) Care este strâns legat prin ceea ce există mai frumos, mai profund; atașat prin sentimente puternice. 3) Care ține de viața personală. 4) Care este foarte apropiat (unul cu altul). 5) Care se produce într-un cerc restrâns. Petrecere ~ă. [Acc. și intim] /<fr. intime, lat. intimus

intim a. 1. care e cel mai dinăuntru, cel mai esențial: natura intimă a unui lucru; 2. care e în fundul sufletului: convingere intimă; 3. care se petrece în interiorul unei case, al unei familii: conversațiune intimă; 4. pentru care avem o vie afecțiune: amic intim.

*íntim, -ă adj. (lat. intimus, superlativu luĭ intra. V. interior). Cel maĭ din ăuntru, care face esența unuĭ lucru: natura intimă a uneĭ ființe. Din fundu sufletuluĭ, adînc: convingere intimă. Care se petrece în familie saŭ între amicĭ, familiar: conversațiune intimă. Familiar, de aproape: amic intim. Secretar intim, care are toată încrederea șefuluĭ luĭ. Adv. În mod intim: ĭ-am văzut vorbind intim. – Fals intím (după fr.).

*intiméz v. tr. (lat. intimo, -áre, d. intimus, intim). Notific cu autoritate: a intima cuĭva un ordin. Jur. Chem la judecată p. apel.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

intima (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. intimez, 3 intimea; conj. prez. 1 sg. să intimez, 3 să intimeze

intima (a ~) vb., ind. prez. 3 intimea

intima vb., ind. prez. 1 sg. intimez, 3 sg. și pl. intimea

!intim adj. m., pl. intimi; f. intimă, pl. intime

intim/intim adj. m., pl. intimi/intimi; f. intimă/intimă, pl. intime/intime

intim / intim adj. m., pl. intimi / intimi; f. sg. intimă / intimă, pl. intime / intime

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INTIM adj., s. 1. adj. v. apropiat. 2. s. v. confident. 3. adj. v. strâns. 4. adj. v. sexual. 5. adj. v. prietenos. 6. adj. domestic, particular, personal, privat. (Probleme ~.) 7. adj. restrâns. (Petrecere într-un cadru ~.) 8. adj. confidențial. 9. adj. v. adânc.

INTIM adj., s. 1. adj. apropiat, bun. (Prieten ~.) 2. s. confident, (înv.) tainic. (~ al domnitorului.) 3. adj. apropiat, strîns. (Relații ~.) 4. adj. erotic, fizic, fiziologic, sexual, trupesc. (Relații ~ între soți.) 5. adj. afectuos, cordial, familiar, prietenesc, prietenos. (Nota ~ a conversației.) 6. adj. domestic, particular, personal, privat. (Probleme ~.) 7. adj. restrîns. (Petrecere într-un cadru ~.) 8. adj. confidențial, particular, (înv.) particularnic. (Scrisori ~.) 9. adj. adînc, lăuntric, profund. (Natura ~ a unui fenomen.)

Intrare: intima
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • intima
  • intimare
  • intimat
  • intimatu‑
  • intimând
  • intimându‑
singular plural
  • intimea
  • intimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • intimez
(să)
  • intimez
  • intimam
  • intimai
  • intimasem
a II-a (tu)
  • intimezi
(să)
  • intimezi
  • intimai
  • intimași
  • intimaseși
a III-a (el, ea)
  • intimea
(să)
  • intimeze
  • intima
  • intimă
  • intimase
plural I (noi)
  • intimăm
(să)
  • intimăm
  • intimam
  • intimarăm
  • intimaserăm
  • intimasem
a II-a (voi)
  • intimați
(să)
  • intimați
  • intimați
  • intimarăți
  • intimaserăți
  • intimaseți
a III-a (ei, ele)
  • intimea
(să)
  • intimeze
  • intimau
  • intima
  • intimaseră
intimia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: intim
intim adjectiv
  • pronunție: intim, intim
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intim
  • intimul
  • intimu‑
  • intimă
  • intima
plural
  • intimi
  • intimii
  • intime
  • intimele
genitiv-dativ singular
  • intim
  • intimului
  • intime
  • intimei
plural
  • intimi
  • intimilor
  • intime
  • intimelor
vocativ singular
plural
Intrare: intimă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inti
  • intima
plural
  • intime
  • intimele
genitiv-dativ singular
  • intime
  • intimei
plural
  • intime
  • intimelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

intim, intimăadjectiv

  • 1. Care constituie partea esențială, profundă, a unui lucru, a unei probleme etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Caracterul prim și intim al poeziei lui Lenau e... romantismul. GHEREA, ST. CR. I 176. DLRLC
    • format_quote Natura lor intimă trebuie căutată și bine înțeleasă pentru a putea să-i înțelegem și să-i asemănăm. IONESCU-RION, C. 70. DLRLC
    • 1.1. figurat Apropiat, strâns. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Romîna prezintă, în structura ei, caractere neromanice... care se explică numai prin limbile slave și contactul intim între cele două limbi. ROSETTI, I. S. L. 19. DLRLC
  • 2. (Despre unele sentimente) Tare profund. DN
  • 3. adesea substantivat (Despre oameni) Legat de cineva printr-o prietenie strânsă, prin relații foarte apropiate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: confident
    • format_quote Crede-te în această casă ca în mijlocul unor vechi și intimi amici. BOLINTINEANU, O. 419. DLRLC
    • format_quote Lumea se rărise. Nu mai erau decît intimii. VLAHUȚĂ, O. A. III 11. DLRLC
    • 3.1. Despre relațiile dintre oameni: afectuos, apropiat, cordial, familiar, prietenos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cu nota aceasta intimă, convorbirea merse înainte cum putu. D. ZAMFIRESCU, R. 15. DLRLC
      • format_quote Umbra lui... părea că începuse o vorbire intimă cu el. EMINESCU, N. 58. DLRLC
    • 3.2. Referitor la sentimentele de dragoste: erotic, sexual. MDN '00
  • 4. Care se referă la viața particulară sau familială a cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote În ziua aceea... am înfrînt această regulă intimă. GALACTION, O. I 333. DLRLC
    • format_quote Să mă pună în curent cu chestiunile lui intime. C. PETRESCU, Î. II 85. DLRLC
    • 4.1. Caracteristic unui mediu restrâns, unui cadru limitat, familial; care are loc într-un cadru restrâns. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
      • format_quote Masă intimă. DLRLC
      • format_quote Orașul mic te fură-ncet... cu centrul intim și cochet. MACEDONSKI, O. I 180. DLRLC
etimologie:

intima, intimezverb

științe juridice
  • 1. A face cunoscut, a pune în vedere. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: notifica
  • 2. A chema în judecată, a cita în fața unei instanțe superioare. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

inti, intimesubstantiv feminin

  • 1. biologie Partea cea mai dinăuntru a pereților unui vas sanguin. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic