INTERSTÍȚIU, interstiții, s. n. Spațiu (gol) situat între părțile unui corp sau ale unui sistem de corpuri aflate unul lângă altul pe o anumită porțiune din suprafața lor, fără a se atinge; luft. – Din fr. interstice, lat. interstitium.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERSTÍȚIU ~i n. Spațiu mic, vid între părțile componente ale unui corp sau între diferite corpuri. [Sil. -ter-sti-țiu] /<lat. interstitium, fr. interstice
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERSTÍȚIU s.n. Interval, spațiu intermediar. ♦ Spațiul liber dintre două piese ale aceluiași sistem. [Pron. -țiu. / cf. fr. interstice, it. interstizio, lat. interstitium].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERSTÍȚIU s. n. interval, spațiu liber între două corpuri, între două părți ale unui tot. (< fr. interstice, lat. interstitium)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

interstíțiu s. n. [-țiu pron. -țiu], art. interstíțiul; pl. interstiții, art. interstíțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*interstíțiŭ m. (lat. inter-stitium, d. inter, între, și sistere, a opri, d. stare, a sta. V. armi-stițiŭ). Interval, loc gol foarte mic: apa curge pin [!] interstițiile stîncilor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink