INTERPÚNE, interpún, vb. III. Refl. A interveni ca mijlocitor între două persoane (spre a le face să ajungă la o înțelegere); a mijloci. ♦ A se amesteca în relațiile dintre două persoane. ♦ Tranz. A pune ceva între... – Din lat. interponere (după pune).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A INTERPÚNE interpún tranz. A pune între două lucruri sau ființe pentru a modifica mediul. /<lat. interponere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE INTERPÚNE mă interpún intranz. 1) A interveni între două persoane pentru a le aduce la o înțelegere. 2) A se amesteca în relațiile dintre două persoane. /<lat. interponere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERPÚNE vb. III. 1. tr., refl. A pune, a se depune ceva între (două obiecte, două momente etc.). 2. refl. A mijloci. ♦ A se amesteca în raporturile, în legăturile dintre mai multe persoane. [P.i. interpún. / cf. lat. interpono, fr. interposer, după pune].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERPÚNE vb. I. tr., refl. a (se) pune între..., a (se) intercala. II. refl. a mijloci. ◊ a se amesteca în raporturile dintre două persoane. (după lat. interponere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERPÚNE vb. v. mijloci.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

interpúne vb. pune
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*interpún, -pús, a -púne v. tr. (lat. inter-póno, -pónere. V. pun). Pun între: a interpune o lumînare între doŭă planurĭ. Fig. Fac să intervină: interpun autoritatea mea ca să înceteze dezordinea. V. refl. Mă pun între. Fig. Intervin ca mediator: mă interpun între doĭ adversarĭ. – Rar și întrepun.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink