opțiuni
  • info

11 definiții pentru interpela

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERPELA, interpelez, vb. I. Tranz. A cere cuiva să dea un răspuns, să dea socoteală asupra unui fapt; spec. a cere explicații (în parlament) unui membru al guvernului asupra modului de rezolvare a unor probleme, a unor acte etc. – Din fr. interpeller, lat. interpellare.

INTERPELA, interpelez, vb. I. Tranz. A cere cuiva să dea un răspuns, să dea socoteală asupra unui fapt; spec. a cere explicații (în parlament) unui membru al guvernului asupra modului de rezolvare a unor probleme, a unor acte etc. – Din fr. interpeller, lat. interpellare.

interpela vt [At: ALECSANDRI, T. 1630 / Pzi: ~lez / E: fr interpeller, lat interpellare] 1 A cere cuiva să dea un răspuns sau să dea socoteală în legătură cu o chestiune. 2 (Spc) A cere explicații în parlament, unui membru al guvernului, asupra modului de rezolvare a unor probleme. 3 (Jur) A soma.

INTERPELA, interpelez, vb. I. Tranz. (Mai ales în sistemul parlamentar burghez) A face o interpelare în parlament; p. ext. a soma pe cineva să răspundă, să se explice asupra unei chestiuni.

INTERPELA vb. I. tr. A pune întrebări cuiva asupra unei chestiuni; a face o interpelare parlamentară. [< fr. interpeller, it., lat. interpellare].

INTERPELA vb. tr. a face o interpelare; (p. ext.) a cere cuiva să dea un răspuns, să-și explice atitudinea. (< fr. interpeller, lat. interpellare)

A INTERPELA ~ez tranz. 1) (persoane) A întrerupe printr-o adresare bruscă pentru a cere explicații sau pentru a insulta. 2) (membri ai guvernelor) A impune să dea explicații asupra unui fapt. /<fr. interpeller, lat. interpellare

interpelà v. a soma de a răspunde, de a se explica asupra unui fapt.

*interpeléz v. tr. (lat. inter-pellare, a tăĭa vorba, a întrerupe). Adresez vorba ca să cer ceva. Somez, ca deputat orĭ ca senator, un ministru să se explice. Jur. Somez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

interpela (a ~) (a cere explicații) vb., ind. prez. 1 sg. interpelez, 3 interpelează; conj. prez. 1 sg. să interpelez, 3 să interpeleze

interpela (a ~) (a cere explicații) vb., ind. prez. 3 interpelează

interpela vb., ind. prez. 1 sg. interpelez, 3 sg. și pl. interpelează

Intrare: interpela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • interpela
  • interpelare
  • interpelat
  • interpelatu‑
  • interpelând
  • interpelându‑
 singular plural
  • interpelează
  • interpelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • interpelez
 (să)
  • interpelez
  • interpelam
  • interpelai
  • interpelasem
a II-a (tu)
  • interpelezi
 (să)
  • interpelezi
  • interpelai
  • interpelași
  • interpelaseși
a III-a (el, ea)
  • interpelează
 (să)
  • interpeleze
  • interpela
  • interpelă
  • interpelase
plural I (noi)
  • interpelăm
 (să)
  • interpelăm
  • interpelam
  • interpelarăm
  • interpelaserăm
  • interpelasem
a II-a (voi)
  • interpelați
 (să)
  • interpelați
  • interpelați
  • interpelarăți
  • interpelaserăți
  • interpelaseți
a III-a (ei, ele)
  • interpelează
 (să)
  • interpeleze
  • interpelau
  • interpelară
  • interpelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

interpela, interpelezverb

  • 1. A cere cuiva să dea un răspuns, să dea socoteală asupra unui fapt. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. prin specializare A cere explicații (în parlament) unui membru al guvernului asupra modului de rezolvare a unor probleme, a unor acte etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.