INTEROGATÓRIU, interogatorii, s. n. Totalitatea întrebărilor puse de judecător unei părți implicate într-un proces și a răspunsurilor date de aceasta, care contribuie la rezolvarea cazului; (concr.) act în care sunt consemnate aceste întrebări și răspunsuri. – Din fr. interrogatoire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INTEROGATÓRIU ~i n. 1) Totalitate a întrebărilor puse unui inculpat sau împricinat și a răspunsurilor la ele în cadrul unui proces judecătoresc. 2) Document în care se înregistrează aceste întrebări și răspunsuri. /<lat. interrogatorius, fr. interrogatoire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTEROGATÓRIU s.n. Totalitatea întrebărilor puse de către judecător unei părți implicate în proces și a răspunsurilor date de acesta; actul care consemnează aceste întrebări și răspunsuri. [Pron. -riu. / cf. fr. interrogatoire, it. interrogatorio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTEROGATÓRIU s. n. totalitatea întrebărilor puse de către judecător unei părți implicate în proces și a răspunsurilor date; actul care consemnează. (< fr. interrogatoire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ÍNTEROGATÓRIU s. (JUR.) (înv.) tacrir.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

interogatóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. interogatóriul; pl. interogatórii, art. interogatóriile (sil. -ri-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*interogatóriŭ n. (fr. interrogatoire, d. lat. inter-rogatorius, interogativ. V. rogatoriŭ). Totalitatea întrebărilor puse de un magistrat unuĭ acuzat și răspunsurile luĭ: a supune pe cineva unuĭ interogatoriŭ. Procesu-verbal care conține aceste întrebărĭ și răspunsurĭ: acuzatu a semnat interogatoriu luĭ. – Și -tor, pl. -oare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink