INTERMINÁBIL, -Ă, interminabili, -e, adj. Care nu se (mai) termină, foarte lung sau exagerat de lung; nesfârșit. ♦ De dimensiuni foarte mari, exagerat de mare. – Din fr. interminable, lat. interminabilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERMINÁBIL ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) Care nu are sau pare a nu avea sfârșit (în timp sau în spațiu); nesfârșit; neepuizabil; inepuizabil. O conversație ~ă. 2) Care are proporții foarte mari; de dimensiuni foarte mari. /<fr. interminable, lat. interminabilis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERMINÁBIL, -Ă adj. Nesfârșit, care nu se mai sfârșește. ♦ De dimensiuni foarte mari. [Cf. fr. interminable].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERMINÁBIL, -Ă adj. care nu se (mai) termină, nesfârșit (de lung). (< fr. interminable, lat. interminabilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERMINÁBIL adj. 1. v. inepuizabil. 2. nesfârșit, (fig.) kilometric. (O cuvântare ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

interminábil adj. m., pl. interminábili; f. sg. interminábilă, pl. interminábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*interminábil, -ă adj. (lat. in-terminabilis). Care nu se poate termina: operă interminabilă. Fig. Prea lung: proces interminabil. Prea înalt: om interminabil. Adv. În mod interminabil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink