INTERIMÁT, interimate, s. n. Situația celui care exercită în mod provizoriu o funcție în locul titularului; perioadă de timp în care cineva exercită această funcție. – Din fr. intérimat.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERIMÁT ~ți m. 1) Funcție interimară. 2) Durată de exercitare a unei astfel de funcții. /<fr. intérimat
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERIMÁT s.n. (Rar) Timp în care o funcție este exercitată de altă persoană și nu de titular; funcție interimară. [< fr. intérimat].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERIMÁT s. n. timp în care o funcție este exercitată de altcineva și nu de titular. (< fr. intérimat)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

interimát s. n., pl. interimáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*interimát n., pl. e (fr. intérimat, d. lat. interim, în acest timp). Acțiunea de a funcționa interimar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink