ÍNTERIM s.n. (Rar) Interimat. [< fr. intérim].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ínterim adv.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*ínterim adv. lat. care înseamnă „între acestea, în acest timp” și care se întrebuințează astăzĭ cu înțelesu de „provizoriŭ, ținînd loc de”; ministru interim. Uniĭ pun înainte și ad (lat. „la”). Francejiĭ zic par intérim. Maĭ bine e a întrebuința adj. interimar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink