INTERDIALECT s. n. fază intermediară a procesului istoric al integrării dialectelor în limba națională. (< fr. interdialecte)

INTERDIALECT s. f. (cf. fr. interdialecte): variantă lingvistică intermediară de comunicare apărută, sub presiunea limbii standard (v.) în condițiile nivelării divergențelor dialectale, între limba standard și aspectul regional al limbii, sub nivelul limbii standard și deasupra graiului local. I. elimină unele particularități dialectale, iar pe altele le păstrează; el este rezultatul raporturilor dintre cele două aspecte ale limbii (standard și dialectal), în continuu proces de interacțiune, în noile condiții de dezvoltare a societății; i. este o fază intermediară a procesului istoric al integrării dialectelor în limba națională. În procesul de apariție a i. se pot distinge două etape: una incipientă, în care dialectul dobândește, sub influența limbii standard, o coloratură literară (predominând totuși elementele dialectale); alta, superioară, în care dialectul cedează locul limbii standard cu coloratură dialectală (predominând de data aceasta elementele literare ale limbii standard).