8 definiții pentru intercurent

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERCURENT, -Ă, intercurenți, -te, adj. (Rar) Care survine în timpul desfășurării altui proces (mai ales o boală). – Din fr. intercurrent.

INTERCURENT, -Ă, intercurenți, -te, adj. (Rar) Care survine în timpul desfășurării altui proces (mai ales o boală). – Din fr. intercurrent.

intercurent, ~ă a, av [At: DA / Pl: ~nți, ~e / E: fr intercurrent, cf recurent] 1-2 (Care survine) în cursul unui fenomen. 3-4 (Med; d. o boală) (Care survine) în cursul unei alte maladii.

INTERCURENT, -Ă adj. Care survine în timpul sau în cadrul unui fapt, unui fenomen. [< fr. intercurrent, cf. lat. inter – între, currens – curgător].

INTERCURENT, -Ă adj. care survine în timpul sau în cadrul unui fapt, al unui fenomen. (< fr. intercurrent)

*intercurént, -ă adj. (lat. inter-cúrrens, -éntis, d. inter, între, și cúrrere, a alerga. V. con-curent). Care supravine în timpu durateĭ altuĭ lucru. Med. Boală intercurentă, care se arată în cursu alteĭ boale.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

intercurent adj. m., pl. intercurenți; f. intercurentă, pl. intercurente

intercurent adj. m., pl. intercurenți; f. intercurentă, pl. intercurente

Intrare: intercurent
intercurent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intercurent
  • intercurentul
  • intercurentu‑
  • intercurentă
  • intercurenta
plural
  • intercurenți
  • intercurenții
  • intercurente
  • intercurentele
genitiv-dativ singular
  • intercurent
  • intercurentului
  • intercurente
  • intercurentei
plural
  • intercurenți
  • intercurenților
  • intercurente
  • intercurentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

intercurent, intercurentăadjectiv

  • 1. rar Care survine în timpul desfășurării altui proces (mai ales o boală). DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.