INTERCESIÚNE, intercesiuni, s. f. (Rar) Intervenție în favoarea cuiva; mijlocire. [Pr.: -si-u-] – Din fr. intercession.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERCESIÚNE s.f. (Rar) Intervenție în favoarea cuiva, mijlocire. [Pron. -si-u-. / cf. fr. intercession, lat. intercessio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERCESIÚNE s. f. intervenție în favoarea cuiva; mijlocire. (< fr. intercession, lat. intercessio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

intercesiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. intercesiúnii; pl. intercesiúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*intercesiúne f. (lat. inter-céssio, -ónis. V. con-cesiune). Acțiunea de a interceda: intercesiunea tribunilor plebiĭ la Roma împedeca [!] votarea legiĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink