INTERCEPTÁ, interceptez, vb. I. Tranz. A prinde, a reține un obiect în timpul mișcării lui; a surprinde și a controla o convorbire telefonică, o corespondență între două persoane etc. – Din fr. intercepter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A INTERCEPTÁ ~éz tranz. 1) (obiecte în mișcare) A prinde pe neașteptate. 2) (obiecte în zbor) A descoperi și a urmări cu ajutorul unei instalații speciale. 3) (convorbiri telefonice) A asculta fără permisiune. 4) (corespondență) A deschide și a citi fără permisiune. /<fr. intercepter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERCEPTÁ vb. I. tr. A reține un obiect în timpul mișcării lui. ♦ A prinde, a surprinde ceva adresat, destinat altcuiva, (spec.) o scrisoare, o comunicare. ◊ (Sport) A intercepta o minge = a interveni schimbând direcția unei mingi. [< fr. intercepter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERCEPTÁ vb. tr. a reține un obiect în timpul mișcării lui. ◊ a (sur)prinde cuiva o scrisoare, o comunicare telefonică etc. (< fr. intercepter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

interceptá vb., ind. prez. 1 sg. interceptéz, 3 sg. și pl. intercepteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*intercépt și -éz, a -á v. tr. (fr. intercepter, d. lat. inter-cipere, -céptum. V. accept). Opresc în trecere: nouriĭ interceptează razele soareluĭ. Apuc pin [!] surprindere ceĭa ce s´a trimes [!] cuĭva: a intercepta o scrisoare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink