INTERCÉDERE, intercederi, s. f. (Rar) Acțiunea de a intercede. – V. intercede.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERCÉDERE s.f. Acțiunea de a intercede. [< intercede].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERCÉDE, intercéd, vb. III. Intranz. (Rar) A interveni, a stărui pe lângă cineva în favoarea cuiva. [Var.: intercedá vb. I] – Din fr. intercéder.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERCÉDE vb. III. intr. (Liv.) A interveni, a stărui în favoarea cuiva. [P.i. intercéd, var. interceda vb. I. / < fr. intercéder, cf. lat. intercedere – a veni între].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTERCÉDE vb. intr. a interveni, a stărui în favoarea cuiva. (< fr. intercéder, lat. intercedere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

intercéde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. intercéd, 3 sg. intercéde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. interceda (după def. din DEX și DN) - LauraGellner

*intercedéz v. intr. (fr. inter-céder, d. lat. -cédere. V. cedez). Rar. Intervin pentru ĭertarea cuĭva. – Se poate zice și intercéd, -cés, a -céde, ca purced.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink