INTENTÁ, intentez, vb. I. Tranz. A introduce, a porni o acțiune (juridică). – Din fr. intenter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A INTENTÁ ~éz tranz. jur. (procese) A întreprinde împotriva cuiva. /<fr. intenter, lat. intentare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTENTÁ vb. I. tr. A introduce, a porni o acțiune (juridică). ◊ A intenta (un) proces (cuiva) = a face (cuiva) un proces. [< fr. intenter, it., lat. intentare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTENTÁ vb. tr. (jur.) a introduce, a porni o acțiune. (< fr. intenter, lat. intentare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

intentá vb., ind. prez. 1 sg. intentéz, 3 sg. și pl. intenteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*intentéz v. tr. (lat. in-tentare, frecŭentativ d. in-téndere, a întinde. V. a-tentez, tentez). Jur. Îndrept contra cuĭva o acuzațiune, daŭ în judecată: a intenta proces cuĭva (saŭ contra cuĭva).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink