INTELIGÍBIL, -Ă, inteligibili, -e, adj. 1. Care poate fi înțeles cu ajutorul gândirii logice; clar, limpede. 2. (Filoz.) Care poate fi cunoscut numai de rațiune, de gândire, independent de cunoașterea senzorială. – Din fr. intelligible.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

inteligíbil adj. m., pl. inteligíbili; f. inteligíbilă, pl. inteligíbile
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INTELIGÍBIL adj. 1. v. clar. 2. v. accesibil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Inteligibil ≠ ininteligibil, neinteligibil, incomprehensibil, noninteligibil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTELIGÍBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi înțeles; ușor de înțeles; clar; limpede; accesibil. /<fr. intelligible
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTELIGÍBIL, -Ă adj. Ușor de înțeles; clar, limpede. ♦ (În filozofia idealistă) Care poate fi înțeles numai prin rațiune; suprasenzorial. [Cf. lat. intelligibilis, fr. intelligible].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTELIGÍBIL, -Ă adj. ușor de înțeles; clar, limpede. ◊ (fil.) care poate fi înțeles numai prin rațiune. (< fr. intelligible, lat. intelligibilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

inteligíbil adj. m., pl. inteligíbili; f. sg. inteligíbilă, pl. inteligíbile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inteligíbil, -ă adj. (lat. intelligibilis). Care se poate înțelege ușor: voce, vorbă inteligibilă. Adv. În mod inteligibil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink