3 definiții pentru intelecție
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INTELECȚIE s.f. (Liv.) Act prin care spiritul concepe, creează. [Gen. -iei, var. intelecțiune s.f. / < fr. intellection, cf. lat. intellectio].
INTELECȚIE s. f. act prin care spiritul concepe, creează. (< fr. intellection, lat. intellectio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INTELECȚIUNE s.f. v. intelecție.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: intelecție
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
intelecțiesubstantiv feminin
- 1. Act prin care spiritul concepe, creează. DN
etimologie:
- intellection DN