5 definiții pentru integralism
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
integralism sn [At: DN3 / Pl: (nob) ~e / E: cf it integralismo] 1 Curent de avangardă în literatura dintre cele două războaie mondiale care proclamă eliberarea de sub autoritatea oricăror dogme estetice, logice, etice sau sociale. 2 Aspirație către actualizarea completă a propriei ideologii în viața social-politică.
INTEGRALISM s.n. 1. Curent de avangardă în literatura dintre cele două războaie mondiale care proclamă eliberarea de sub autoritatea oricăror dogme estetice, logice, etice sau sociale. 2. Aspirație către actualizarea completă a propriei ideologii în viața social-politică. [Cf. it. integralismo și „Integral” – titlul unei reviste din București].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTEGRALISM s. n. 1. curent de avangardă în literatura dintre cele două războaie mondiale care proclamă o artă a imediatului și a autenticității totale. 2. aspirație către actualizarea completă a propriei ideologii în viața social-politică. (< it. integralismo)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
integralism s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
INTEGRALÍSM (< integral) s. n. Mișcare artistică de avangardă din România, din cel de-al doilea deceniu al secolului 20, care a încercat o sinteză între cubism futurism și expresionism. Susținută de revista „Integral”, i-a avut ca reprezentanți pe: M.H. Maxy, Marcel Iancu, Corneliu Mihăilescu.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
integralismsubstantiv neutru
- 1. Curent de avangardă în literatura dintre cele două războaie mondiale care proclamă eliberarea de sub autoritatea oricăror dogme estetice, logice, etice sau sociale. DN
- 2. Aspirație către actualizarea completă a propriei ideologii în viața social-politică. DN
etimologie:
- integralismo DN