14 definiții pentru «integral»   declinări

INTEGRÁL, -Ă, integrali, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Întreg, complet. ◊ Făină integrală = făină brută obținută prin măcinarea grâului. Pâine integrală = pâine fabricată din făină integrală. 2. Adj. (În sintagmele) Calcul integral = capitol al analizei matematice care studiază integralele. Ecuație integrală = ecuație în care se efectuează o integrare asupra funcției necunoscute. 3. S. f. (Mat.) Funcție care se obține prin integrarea unei funcții date, a unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale. ♦ Simbol matematic folosit pentru a indica operația de integrare. – Din fr. intégral.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

integrál (-te-gral) adj. m., pl. integráli; f. integrálă, pl. integrále
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INTEGRÁL adj., adv. 1. adj. v. complet. 2. adj. v. exhaustiv. 3. adj. v. total. 4. adv. absolut, complet, completamente, total, (înv. și pop.) sadea. (Calul era ~ alb.) 5. adj. v. deplin. 6. adj. v. neprecupețit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Integral ≠ parțial
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTEGRÁL ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial Care nu a suferit nici o vătămare; cu integritatea neatinsă; întreg; intact. ◊ Făină ~ă făină brută. 2): Calcul ~ ramură a matematicii care se ocupă cu studiul integralelor. [Sil. -te-gral] /<fr. intégral
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTEGRÁL, -Ă adj. 1. Întreg, neîmpărțit, complet. ◊ Făină integrală = făină obținută prin măcinarea grâului, din care s-au extras grișul și făina albă. 2. Calcul integral = calcul opus calculului diferențial, care studiază proprietățile și aplicațiile integralelor. [< fr. intégral, cf. lat. integer – întreg].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTEGRÁL, -Ă I. adj. 1. (și adv.) întreg, complet. ♦ făină ~ă = făină, prin măcinarea grâului, din care se extrag grișul și făina albă. 2. calcul ~ = capitol al analizei matematice care studiază proprietățile și aplicațiile integralelor. II. s. f. (mat.) funcție care se obține prin integrarea unei ecuații diferențiale. ◊ simbol matematic care indică operația de integrare. (< fr. intégral, lat. integralis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

integrál adj. m. (sil. -gral), pl. integráli; f. sg. integrálă, pl. integrále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

integral a. 1. pe dántregul: plată integrală; 2. calcul integral, care se urcă dela mărimile infinit de mici la mărimile finite din cari derivă. ║ adv. în totalitate.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*integrál, -ă adj. (fr. integral, d. lat. integer, integra, întreg). Întreg, complet: reformă integrală. Mat. Calcul integral, una din părțile calcululuĭ infinitezimal care are de scop ca, fiind dată o diferențială saŭ o derivată, să se afle funcțiunea din care provine și care se numește integrală. S. f. Această funcțiune. Adv. În întregime, în totalitate.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTEGRALĂ NEDEFINÍTĂ s. (MAT.) primitivă. (~ a unei funcții.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTEGRÁLĂ ~e f. mat. 1) Funcție ce reprezintă soluția unui sistem diferențial. 2) Funcție a cărei derivată este chiar funcția dată. 3) Semn ce indică o operație de integrare. /<fr. intégral
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTEGRÁLĂ s.f. (Mat.) Funcție depinzând de elemente arbitrare (constante și funcții) și care reprezintă soluția unui sistem diferențial. ♦ Simbol matematic care indică operația de integrare. [< fr. intégrale].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

INTEGRAL, revistă „de sinteză modernă, organ al mișcării moderniste din România și străinătate”; a apărut, lunar, la București (1925-1927), fiind condusă de F. Brunea-Fox, I. Călugăru, M.H. Maxy, Ilarie Voronca. Printre colaboratori: B. Fundoianu, Tristan Tzara, Gh. Dinu, Al. Philippide, T. Arghezi ș.a.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink