INSURMONTÁBIL, -Ă, insurmontabili, -e, adj. (Livr.; despre obstacole, dificultăți etc.) Care nu poate fi trecut; care nu poate fi depășit; de neînvins. – Din fr. insurmontable.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
INSURMONTÁBIL ~ă (~i, ~e) (despre obstacole, dificultăți etc.) Care nu poate fi învins; de neînvins. /<fr. insurmontable
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
INSURMONTÁBIL, -Ă adj. De netrecut; de neînvins. [Cf. fr. insurmontable].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
INSURMONTÁBIL, -Ă adj. de netrecut; de neînvins. (< fr. insurmontable)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
insurmontábil adj. m., pl. insurmontábili; f. sg. insurmontábilă, pl. insurmontábile
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
insurmontábil, -ă adj. De netrecut, de neînvins ◊ „[...] nu s-a numărat printre cei cărora cuvântul «integritate» din jurământ le-a provocat insurmontabile dificultăți de pronunție [...]” R.l. 23 XI 92 p. 1 (cf. fr. insurmontable; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink