INSURECȚIONÁL, -Ă, insurecționali, -e, adj. De insurecție, caracteristic insurecției, al insurecției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. insurrectionnel.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INSURECȚIONÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de insurecție; propriu insurecției. /<fr. insurrectionnel
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INSURECȚIONÁL, -Ă adj. De insurecție, al insurecției. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. insurrectionnel].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INSURECȚIONÁL, -Ă adj. referitor la insurecție. (< fr. insurrectionnel)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

insurecționál adj. m. (sil. -ți-o-), pl. insurecționáli; f. sg. insurecționálă, pl. insurecționále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*insurecționál, -ă adj. (d. insurecțiune; fr. insurrectionnel). De insurecțiune, de insurgențĭ: mișcare insurecțională.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink