INSURÉCȚIE, insurecții, s. f. Formă de luptă deschisă, organizată și armată dusă împotriva unui regim, a unei autorități sau pentru îndepărtarea unor armate ocupante. – Din fr. insurrection, lat. insurrectio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INSURÉCȚIE ~i f. Formă de luptă armată organizată, având ca scop răsturnarea unui regim politic sau izgonirea unei armate ocupante. [G.-D. insurecției] /<fr. insurrection, lat. insurrectio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INSURÉCȚIE s.f. Formă de luptă armată, organizată, a forțelor patriotice, revoluționare, având ca scop înlăturarea unui regim politic sau izgonirea de pe teritoriul național a unei armate ocupante. [Gen. -iei. / cf. fr. insurrection].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INSURÉCȚIE s. f. formă de luptă armată organizată, de obicei a forțelor sociale progresiste, patriotice, revoluționare, cu participarea maselor populare sau a unei părți a lor, împotriva unui regim politic reacționar, sau pentru izgonirea de pe teritoriul național a unei armate ocupante; insurgență. (< fr. insurrection, lat. insurrectio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

insurécție s. f. (sil. -ți-e), art. insurécția (sil. -ți-a), g.-d. art. insurécției; pl. insurécții, art. insurécțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*insurecțiúne f. (lat. in-surréctio, -ónis, d. in-súrgere, -surrectum, a te rîdica [!] contra, d. súb-rĭgo, -rígere [contras în surgo, súrgere. V. sorginte], compus din sub, dedesupt [!], și régere, a îndrepta. V. dreg). Revoltă, rebeliune, răscoală. – Și -écție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink