opțiuni
  • info

2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSULTAT, -Ă, insultați, -te, adj. Căruia i s-a adus o insultă; jignit, ofensat. – V. insulta.

INSULTAT, -Ă, insultați, -te, adj. Căruia i s-a adus o insultă; jignit, ofensat. – V. insulta.

insultat1 sn [At: DA ms / Pl: (rar) ~uri / E: insulta] Insultare (1).

insultat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: insulta] Jignit2 (5).

insultat a. și m. care a primit o insultă.

INSULTA, insult, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o insultă; a ofensa, a jigni. – Din fr. insulter, lat. insultare.

INSULTA, insult, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o insultă; a ofensa, a jigni. – Din fr. insulter, lat. insultare.

insulta vt [At: MAIORESCU, D. IV, 502 / Pzi: insult, (rar) ~tez / E: lat insulto, -are, fr insulter, it insultare] A jigni (5) pe cineva Si: (iuz) a insultarisi, (frr) a invectiva.

INSULTA, insult, vb. I. Tranz. A aduce cuiva (prin vorbe sau fapte) o insultă; a ocărî, a ofensa, a jigni. M-a insultat!... Ai să te duci imediat să-i ceri socoteală. ARGHEZI, P. T. 132. ◊ Fig. Și ale bătrîneței albi plete insultînd. BOLINTINEANU, O. 203.

INSULTA vb. I. tr. A aduce (cuiva) o insultă; a jigni. [P.i. insult, 3,6 -tă. / < fr. insulter, cf. lat. insultare].

INSULTA vb. tr. a aduce (cuiva) o insultă; (fig.) a brava cu insolență. (< fr. insulter)

A INSULTA insult tranz. (persoane) A trata cu insulte; a înjosi prin vorbe sau prin purtare nedemnă; a jigni; a ofensa. /<fr. insulter, lat. insultare

insultà v. a ocărî cu fapta sau cu vorba, a ofensa pe față.

*insúlt, a -á v. tr. (lat. in-sultare, d. saltare, a sălta. V. exult, re-zult). Ultragiez, spun cuĭva cuvinte injurioase. Fig. Fam. Acest orator insultă auzu oamenilor, vorbește foarte prost.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

insulta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. insult, 2 sg. insulți, 3 insultă; conj. prez. 1 sg. să insult, 3 să insulte

insulta (a ~) vb., ind. prez. 3 insultă

insulta vb., ind. prez. 1 sg. insult, 3 sg. și pl. insultă

insult.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INSULTAT adj. v. jignit.

INSULTAT adj. jignit, ofensat, ultragiat, (livr.) vexat, (fig.) atins, rănit, (livr. fig.) lezat.

INSULTA vb. v. jigni.

INSULTA vb. a jigni, a ofensa, a ultragia, (livr.) a invectiva, a vexa, (pop.) a sudui, (fig.) a atinge, a răni, (livr. fig.) a leza.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Oh ! ninsultez jamais une femme qui tombe (fr. „O, nu insultați niciodată o femeie care cade”) – Hugo, Les chants du crépuscule – XIV: Cine știe ce povară a îndurat sufletul ei, cîte zile a răbdat de foame! Vina e a noastră! A ta, bogătașule, și a aurului tău! Pentru ca picătura de apă din țărină să redevină o perlă strălucitoare, e deajuns o rază de soare, o rază de dragoste. Versul lui Hugo se citează în apărarea unei femei care decade din vina societății, sau din alte pricini străine de voința și puterile ei. LIT.

Intrare: insultat
insultat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • insultat
  • insultatul
  • insultatu‑
  • insultată
  • insultata
plural
  • insultați
  • insultații
  • insultate
  • insultatele
genitiv-dativ singular
  • insultat
  • insultatului
  • insultate
  • insultatei
plural
  • insultați
  • insultaților
  • insultate
  • insultatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: insulta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • insulta
  • insultare
  • insultat
  • insultatu‑
  • insultând
  • insultându‑
 singular plural
  • insultă
  • insultați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • insult
 (să)
  • insult
  • insultam
  • insultai
  • insultasem
a II-a (tu)
  • insulți
 (să)
  • insulți
  • insultai
  • insultași
  • insultaseși
a III-a (el, ea)
  • insultă
 (să)
  • insulte
  • insulta
  • insultă
  • insultase
plural I (noi)
  • insultăm
 (să)
  • insultăm
  • insultam
  • insultarăm
  • insultaserăm
  • insultasem
a II-a (voi)
  • insultați
 (să)
  • insultați
  • insultați
  • insultarăți
  • insultaserăți
  • insultaseți
a III-a (ei, ele)
  • insultă
 (să)
  • insulte
  • insultau
  • insultară
  • insultaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

insultat, insultatăadjectiv

etimologie:
  • vezi insulta DEX '98 DEX '09

insulta, insultverb

  • 1. A aduce cuiva o insultă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: jigni ocărî ofensa ultragia
    • format_quote M-a insultat!... Ai să te duci imediat să-i ceri socoteală. ARGHEZI, P. T. 132. DLRLC
    • format_quote figurat Și ale bătrîneței albi plete insultînd. BOLINTINEANU, O. 203. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.