INSULÁR, -Ă, insulari, -e, adj. Care se află pe o insulă; de insulă, caracteristic unei insule. ♦ (Substantivat) Locuitor al unei insule (1). – Din fr. insulaire, lat. insularis.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
INSULÁR1 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de insule; propriu pentru insule. 2) Care se află pe o insulă; de pe o insulă. /<fr. insulaire, lat. insularis
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
INSULÁR2 ~i m. Persoană care trăiește pe o insulă; locuitor al unei insule. /<fr. insulaire, lat. insularis
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
INSULÁR adj. Caracteristic unei insule; aflat pe o insulă; de (pe o) insulă. // s.m. și f. Locuitor al unei insule. [Cf. fr. insulaire].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
INSULÁR, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) al unei insule. (< fr. insulaire, lat. insularis)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
INSULÁR s., adj. (înv. și pop.) ostrovean.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
insulár adj. m., pl. insulári; f. sg. insuláră, pl. insuláre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*insulár, -ă adj. (lat. insularis). De insulă, din insulă: popor insular. Subst. Locuitor din insulă: Englejiĭ îs insularĭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink