INSUFLÁ, insúflu, vb. I. Tranz. 1. A introduce sub presiune gaze, vapori sau substanțe pulverulente în interiorul unui spațiu închis pentru a îmbunătăți desfășurarea proceselor care se produc în instalația respectivă. 2.. Fig. A provoca cuiva un anumit sentiment, o anumită idee; a inspira (2). ♦ (Înv.) A însufleți, a îmbărbăta. – Din fr. insuffler.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A INSUFLÁ insúflu tranz. 1) (gaze, vapori, substanțe pulverulente) A face să pătrundă printr-un suflu (într-un spațiu închis). 2) (gânduri, sentimente, idei etc.) A face să apară în minte; a inspira. [Sil. -su-fla] /<fr. insuffler
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INSUFLÁ vb. I. tr. 1. A introduce sub presiune pulbere, gaze etc. într-un spațiu închis. 2. (Fig.) A trezi, a provoca cuiva un sentiment, o idee etc.; a inspira. [P.i. insúflu. / < fr. insuffler, it., lat. insufflare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INSUFLÁ vb. tr. 1. a introduce sub presiune substanțe pulverulente sau gaze într-un spațiu închis. 2. (fig.) a trezi, a provoca cuiva un sentiment, o idee; a inspira. (< fr. insuffler, lat. insufflare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INSUFLÁ vb. v. îmbărbăta, încuraja, îndemna, însufleți, stimula, sugera, susține.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

insuflá vb. (sil. -fla), ind. prez. 1 sg. insúflu, 3 sg. și pl. insúflă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

însúflu, a -á v. tr. (d. suflu; lat. insuflare, a sufla în, a unfla [!]). Suflu, spoĭesc (Rar): vase de cositor însuflate cu argint (VR. 1927, 10-12, 157), puterea însuflă respect.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink