insubordonație sf [At: DA ms / V: ~din~, ~dinațiune, ~iune / E: fr insubordination] (Frî) Insubordonare.

insubordinație sf vz insubordonație

insubordinațiune sf vz insubordonațiune

insubordonațiune sf vz insubordonație

* INSUBORDONAȚIUNE, INSUBORDINAȚIE sf. Nesupunere [fr.].

insubordonați(un)e f. nesupunere, revoltă.

*insubordinațiúne f. (in- și subordinațiune). Lipsă de subordinațiune, nesupunere: spirit de insubordinațiune. – Și -áție și -áre.

insubordonație (rar) (desp. -su-bor-, -ți-e/-sub-or-) s. f., art. insubordonația (desp. -ți-a), g.-d. art. insubordonației; pl. insubordonații, art. insubordonațiile (desp. -ți-i-)

!insubordonație (rar) (-su-bor-, -ți-e/-sub-or-) s. f., art. insubordonația (-ți-a), g.-d. art. insubordonației; pl. insubordonații, art. insubordonațiile (-ți-i-)

insubordonație s. f. (sil. -ți-e; mf. -sub-), art. insubordonația (sil. -ți-a), g.-d. art. insubordonației; pl. insubordonații, art. insubordonațiile (sil. -ți-i-)