INSTITÚT, institute, s. n. 1. Instituție în care se fac cercetări științifice de specialitate. ♦ Instituție de învățământ superior (universitar) în care se pregătesc cadre cu calificare superioară în diferite specialități. ♦ (Concr.) Local în care funcționează astfel de instituții. 2. (În trecut) Școală particulară de grad secundar, de obicei cu internat. 3. (Înv.) Instituție (2). – Din fr. institut, lat. institutum.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
INSTITÚT ~e n. 1) Instituție de învățământ superior sau de cercetări științifice. 2) Sediul unei astfel de instituții. /<fr. institut, lat. institutum
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
INSTITÚT s.n. 1. Instituție, așezământ (de pe lângă o universitate, o academie, o industrie etc.) unde se fac cercetări științifice. ♦ Instituție de învățământ superior (cu mai multe facultăți). ♦ (În trecut) Liceu particular (cu internat). ♦ Local în care funcționează asemenea instituții. 2. (La pl.) Operă care cuprinde principiile dreptului roman din epoca împăratului Iustinian. [< fr. institut, cf. lat. institutum – lucru stabilit].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
INSTITÚT s. n. 1. instituție, așezământ unde se fac cercetări științifice. ◊ instituție de învățământ superior (cu mai multe facultăți). ◊ (în trecut) liceu particular. ◊ local în care funcționează asemenea instituții. 2. (pl.) operă care cuprinde principiile dreptului roman din perioada împăratului Iustinian. (< fr. institut, lat. institutum)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
institút s. n., pl. institúte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*institút n., pl. e (lat. institútum, d. institúere, a institui). Regula unuĭ ordin religios catolic la fundarea luĭ. Ordin instituit de această regulă. Societate savantă saŭ literară. Școală (maĭ ales particulară). Institutu Franciiĭ (saŭ numaĭ Insitutu), reuniunea celor cincĭ academiĭ. Institutele luĭ Iustinian, o carte care conține principiile dreptuluĭ roman, redactată la 533 după Hristos.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
spărgătór de gheáță-institút s.n. Institut de cercetare amenajat pe un spărgător de gheață ◊ „Spărgător de gheață-institut. Deocamdată, un asemenea «institut plutitor» se află abia în stadiul de proiect.” Sc. 6 XII 77 p. 5. ◊ „Un spărgător de gheață-institut, primul de acest fel din lume, va fi construit în curând în Uniunea Sovietică.” R.l. 20 XII 77 p. 6 (din spărgător de gheață + institut, probabil după model rus; spărgător de gheață, după fr. brise-glace[s], engl. ice breaker, germ. Eisbrecher; DTP, LTR)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
institút, institute s. n. 1. Instituție de învățământ superior; concr. localul unde funcționează astfel de instituții. ◊ Institutul teologic universitar = instituție de învățământ superior în cadrul Bis. Ortodoxe Române. În urma Legii învățământului din 3 august 1948 facultățile de teologie fiind scoase de regimul comunist din învățământul de stat, Bis. Ortodoxă Română își reorganizează învățământul teologic superior, înființând la 30 ianuarie 1949 trei institute teologice de grad universitar la București, Sibiu și Cluj, care au funcționat până la 1 octombrie 1991, când au intrat iarăși în cadrul universităților respective ca facultăți. 2. Școală particulară de grad secundar. – Din fr. institut, lat. institutum.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink