INSTITUȚIÚNE s. f. v. instituție.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INSTITUȚIÚNE s.f. v. instituție.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*instituțiúne f. (lat. institútio, -ónis). Instituire. Lucru instituit, așezămînt, fundațiune, stabiliment (școală, bibliotecă, azil ș. a.). – Și -úție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INSTITÚȚIE, instituții, s. f. 1. Organ sau organizație (de stat) care desfășoară activități cu caracter social, cultural, administrativ etc. 2. Formă de organizare a raporturilor sociale, potrivit normelor juridice stabilite pe domenii de activitate; institut (3). Instituția căsătoriei. 3. Organizație care desfășoară o activitate de interes internațional. [Var.: instituțiúne s. f.] – Din fr. institution, lat. institutio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INSTITÚȚIE¹ ~i f. Organ sau unitate (de stat) care îndeplinește anumite funcții (administrative, economice, politice, cultural-educative etc.) sau cuprinde un anumit domeniu de activitate. [G.-D. instituției; Sil. -ți-e] /<fr. institution, lat. institutio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. instituțiune (după def. din DEX și DN) - LauraGellner

INSTITÚȚIE² ĩ f. Totalitate a normelor juridice referitoare la o anumită categorie de relații sociale. ă căsătoriei. [G.-D. instituției; Sil. -ți-e] /<fr. institution, lat. institutio, õnis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. instituțiune (după def. din DEX și DN) - LauraGellner

INSTITÚȚIE s.f. 1. Formă de organizare a unor raporturi sociale – politice, juridice etc. – parte a suprastructurii. 2. Organ, unitate cu caracter politic, economic, administrativ etc. care cuprinde o anumită activitate, care îmbrățișează un anumit domeniu etc. ♦ Așezământ. [Gen. -iei, var. instituțiune s.f. / cf. fr. institution, lat. institutio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INSTITÚȚIE s. unitate, (astăzi rar) așezământ, (înv.) stabiliment, tocmeală. (~ publică.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. instituțiune (după def. din DEX și DN) - LauraGellner

institúție s. f. (sil. -ți-e), art. institúția (sil. -ți-a), g.-d. art. institúției; pl. institúții, art. institúțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. instituțiune (după def. din DEX și DN) - LauraGellner