INSTITUȚIONALIZÁT, -Ă, instituționalizați, -te, adj. Care a primit caracter instituțional, oficial. [Pr.: -ți-o-] – V. instituționaliza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INSTITUȚIONALIZÁT ~tă (~ți, ~te) Care a fost transformat în instituție. /v. a instituționaliza
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INSTITUȚIONALIZÁ, instituționalizez, vb. I. Tranz. A face să dobândească un caracter instituțional, oficial; a oficializa. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. institutionnaliser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A INSTITUȚIONALIZÁ ~éz tranz. A face să dobândească un caracter instituțional, oficial; a oficializa. /<fr. institutionnaliser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INSTITUȚIONALIZÁ vb. I. tr. A da caracter instituțional. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. institutionnaliser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INSTITUȚIONALIZÁ vb. tr. a da caracter instituțional, oficial. (< fr. institutionnaliser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INSTITUȚIONALIZÁ vb. a oficializa. (A ~ un așezământ.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

instituționalizá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. instituționalizéz, 3 sg. și pl. instituționalizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink