INSTINCTUÁL, -Ă, instinctuali, -e, adj. Instinctiv (1). [Pr.: -tu-al] – Din fr. instinctuel.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INSTINCTUÁL, -Ă adj. (Rar) Instinctiv. [Pron. -tu-al. / cf. fr. instinctuel].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INSTINCTUÁL, -Ă adj. care ține de instinct; instinctiv. (< fr. instinctuel)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INSTINCTUÁL adj. v. instinctiv.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

instinctuál adj. m. (sil. -stinc-tu-al), pl. instinctuáli; f. sg. instinctuálă, pl. instinctuále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink