INSTÍNCT, instincte, s. n. Complex de reflexe înnăscute, necondiționate, proprii indivizilor dintr-o anumită specie și care le asigură dezvoltarea organismului, alimentarea, reproducerea, apărarea. – Din fr. instinct, lat. instinctus.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de valeriu | Greșeală de tipar | Permalink

INSTÍNCT ~e n. 1) Facultate înnăscută a tuturor ființelor sau a tuturor indivizilor unei specii de a executa acte determinate (pentru asigurarea necesităților vitale ale organismului). 2) Sentiment inconștient de prezicere a celor ce urmează să se întâmple; intuiție. [Sil. in-stinct] /<fr. instinct, lat. instinctus
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

INSTÍNCT s. n. comportament înnăscut, caracteristic pentru toți indivizii unei specii; impuls natural. (< fr. instinct, lat. instinctus)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

INSTÍNCT s.n. Complex ereditar de reflexe necondiționate proprii fiecărei specii și care asigură orientarea în mediul înconjurător; impuls natural. [Pl. -te. / < fr. instinct].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

INSTÍNCT s. simț. (~ de conservare.)
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

instínct s. n., pl. instíncte
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink