INSTILATÓR, instilatoare, s. n. Instrument care servește la instilații. – Din fr. instillateur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INSTILATÓR ~oáre n. Instrument pentru instilație, constând dintr-un tub de sticlă subțiat la un capăt și prevăzut la celălalt cu un tub de cauciuc. /<fr. instillateur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INSTILATÓR s.n. Instrument folosit pentru instilații. [< fr. instillateur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INSTILATÓR s. n. instrument pentru instilații. (< fr. instillateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

instilatór s. n., pl. instilatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink