INSTAURÁȚIE s. f. (Rar) Instaurare; întemeiere. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. instauration.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INSTAURÁȚIE s.f. Instaurare. ♦ (Estet.) Act prin care se constituie o operă de artă ca realitate originală, inexistentă înaintea creației artistice. [Pron. -sta-u-, gen. -iei, var. instaurațiune s.f. / < fr. instauration].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INSTAURÁȚIE s. f. instaurare. (< fr. instauration)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

instauráție s. f., g.-d. art. instauráției
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink