INSTAURÁ, instaurez, vb. I. Tranz. 1. A pune bazele unui regim, unui sistem politic, unui guvern etc.; a institui. 2. A introduce pentru prima oară (un obicei, o modă etc.); a stabili. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. instaurer, lat. instaurare.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de valeriu | Greșeală de tipar | Permalink

A INSTAURÁ ~éz tranz. 1) A face să se instaureze. 2) A transpune în viață (pentru prima dată); a face să ia ființă; a înființa. ~ legi noi. [Sil. in-sta-u-] /<fr. instaurer, lat. instaurare
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

A SE INSTAURÁ mă ~éz intranz. (despre stări) A se stabili, dominând; a se întrona; a se înscăuna. S-a ~at democrația peste tot. [Sil. in-sta-u-] /<fr. instaurer, lat. instaurare
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

INSTAURÁ vb. tr. a întrona, a stabili; a introduce. (< fr. instaurer, lat. instaurare)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

INSTAURÁ vb. I. tr. A întrona, a stabili; a introduce. [Pron. -ta-u-. / < lat. instaurare, cf. fr. instaurer].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

INSTAURÁ vb. a stabili, (fig.) a întrona. (A ~ disciplina.)
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

instaurá vb. (sil. -sta-u-), ind. prez. 1 sg. instauréz, 3 sg. și pl. instaureáză
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink