INSTANTANEU, -EE, instantanei, -ee, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care se produce brusc și se desfășoară rapid; pe moment. 2. S. n. Imagine sau fotografie obținută printr-o expunere foarte scurtă. 3. Adj. (Fiz.; despre mărimi) Care se referă la un anumit moment sau care este definit pentru un anumit moment. – Din fr. instantané.

instantaneu, ~ee [At: MACAROVICI, CH. 137 / Pl: ~ei, ~ee / E: fr instantané] 1-2 a, av (Care se produce) foarte repede. 3-4 a, av (Care durează) foarte puțin timp. 5-6 a, av (Care apare) brusc. 7 sn Imagine sau fotografie obținută prin expunerea unei plăci sau a unui film pe durată foarte scurtă. 8 a (Fiz; d. mărimi) Care se referă la un anumit moment sau care este definit pentru un anumit moment. 9 sn Expunere scurtă la fotografiere.

INSTANTANEU, -EE, instantanei, -ee, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care se produce foarte repede (și durează foarte puțin), care se ivește brusc, pe neașteptate; pe moment. 2. S. n. Imagine sau fotografie obținută prin expunerea unei plăci sau a unui film pe o durată foarte scurtă. 3. Adj. (Fiz.; despre mărimi) Care se referă la un anumit moment sau care este definit pentru un anumit moment. – Din fr. instantané.

INSTANTANEU¹, instantanee, s. n. Imagine sau fotografie obținută prin expunerea foarte scurtă (o fracțiune de secundă) a materialului fotosensibil. (Fig.) O schiță de Cehov, un moment de Caragiale redau într-un instantaneu priveliștea unei societăți corupte, putrede, iremediabil sortite morții. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 2/1. ◊ (Adjectival, neobișnuit) Seamănă cu portretul dăruit de o actriță admiratorilor ei, fotografie instantanee făcută pentru pașaport. CAMIL PETRESCU, U. N. 37.

INSTANTANEU², -EE, instantanei, -ee, adj. 1. Care se produce foarte repede (și durează un timp foarte scurt), care se ivește brusc, pe neașteptate, momentan. Efect instantaneu. ◊ (Adverbial) Vestea... va cuprinde instantaneu tot orașul. C. PETRESCU, C. V. 345. Invidia este o deșărtăciune omenească ce pedepsește instantaneu pe cel care o simte. DELAVRANCEA, T. 111. 2. (Fiz.; despre mărimi) Care se referă la un anumit moment. Valoarea instantanee a vitezei.

INSTANTANEU, -EE adj. 1. (adesea adv.) Care se produce foarte repede; care apare brusc, pe moment. 2. (Fiz.; despre mărimi) Referitor la un anumit moment. // s.n. Fotografie luată cu expunere scurtă. ♦ Expunere scurtă la fotografiere. [Pron. -neu. / < fr. instantané].

INSTANTANEU, -EE I. adj. 1. (și adv.) care se produce foarte repede; care apare brusc, pe moment. 2. (fiz., despre mărimi) referitor la un anumit moment. ◊ (tehn.; despre centre și axe de rotație) cu poziție variabilă în timp față de sistemul de referință fix și mobil. II. s. n. fotografie luată cu expunere scurtă. ◊ expunere foarte scurtă a clișeului. (< fr. instantané)

INSTANTANEU¹ ~e (~i, ~e) și adverbial Care se produce brusc și cu o repeziciune foarte mare; fulgerător. [Sil. in-stan-] /<fr. instantané

INSTANTANEU² ~e n. Fotografie obținută printr-o expunere de foarte scurtă durată. [Sil. in-stan-] /<fr. instantané

instantaneu a. 1. care durează un moment;. 2 care se produce subit: moarte instantanee. ║ n. portret în contururi generale.

*instantanéŭ, -ée adj., pl. eĭ, ee (fr. instantané, d. instant, moment, care și el e part. d. lat. instare, a grăbi, a insista, d. in, în, și, stare, a sta. V. instanță). Subit, care se produce într’o clipă, într’un moment: moarte, fotografie instantanee. S. f. Probă fotografică obținută într’o secundă orĭ maĭ puțin. Fig. Portret, siluetă, descrierea uneĭ persoane în contururĭ generale, în cîte-va rîndurĭ. Adv. În mod instantaneŭ, de odată.

instantaneu³ s. n., art. instantaneul; pl. instantanee

instantaneu¹ adj. m., pl. instantanei; f. sg. și pl. instantanee

instantaneu² adv.

instantaneu¹ adj. m., pl. instantanei; f. sg. și pl. instantanee

instantaneu² s. n., art. instantaneul; pl. instantanee

instantaneu adj. m., pl. instantanei; f. sg. și pl. instantanee

instantaneu s. n., art. instantaneul; pl. instantanee

instantaneu (adj.), pl. instantanei, f. instantanee, pl. instantanee

instantaneu (subst.), pl. instantanee

instantaneu, -nee.

INSTANTANEU adj., adv. 1. adj. v. inopinat. 2. adj. momentan. (Reacție ~.) 3. adj. v. subit. 4. adv. v. deodată.

INSTANTANEU adj., adv. 1. adj. brusc, inopinat, neașteptat, neprevăzut, subit. (Plecarea lui ~.) 2. adj. momentan. (Reacție ~.) 3. adj. brusc, fulgerător, năprasnic, neașteptat, subit. (Moarte ~.) 4. adv. brusc, deodată, fulgerător, odată, repede, scurt, subit, (pop.) numai, (reg.) tîrla-mîrla. (~ se întoarce spre el și...)

CALCULATORUL VITEZEI VERTICALE INSTANTANEE dispozitiv computerizat pentru controlul traiectoriei longitudinale în vederea aterizării automate.